Sylvia Plath _ Clopotul de sticlă

şi, dacă m-aş uita atentă la mine în oglindă, aş reuşi să desluşesc nişte Alpi mici şi albi undeva în fundul
ochiului. Acum mă gîndeam că dacă mă voi uita în oglindă mîine, voi vedea un Constantin de mărimea
unei păpuşi stînd la mine în ochi şi zîmbindu-mi.
Ei bine, timp de aproape o oră am stat tolăniţi pe balconul lui Constantin, fiecare pe cîte un şezlong
de pînză, cu patefonul mergînd şi cu discurile cu muzică de balalaică puse teanc între noi. O lumină
slabă şi lăptoasă se propaga de la felinarele de pe stradă sau de la jumătatea de lună sau de la maşini sau
de la stele, nu-mi dădeam seama de la ce, dar în afară de faptul că mă ţinea de mînă, Constantin nu arăta
absolut nici o dorinţă de a mă seduce.
L-am întrebat dacă e logodit sau dacă are vreo iubită anume, gîndindu-mă că poate asta e cauza, dar
el a răspuns că nu, chiar ţinea foarte mult să nu îşi creeze obligaţii de genul ăsta.
În cele din urmă am simţit curgîndu-mi prin vene o toropeală puternică, de la tot vinul cu aromă de
scoarţă de pin pe care-l băusem.
— Cred c-am să mă duc înăuntru să mă întind, am spus.
Am intrat tacticoasă în dormitor şi m-am aplecat să-mi dau jos pantofii. Patul curat se legăna în faţa
mea ca o barcă de salvare. M-am întins cît eram de lungă şi-am închis ochii. Apoi l-am auzit pe
Constantin oftînd şi venind înăuntru de pe balcon. Unul după altul, pantofii îi bufniră pe podea şi el se
aşeză alături de mine.
L-am privit pe furiş de sub o cascadă de păr.
Stătea întins pe spate, cu mîinile sub cap şi cu ochii în tavan. Mînecile albe şi apretate ale cămăşii,
suflecate pînă la coate, luceau misterios în semiîntuneric, iar pielea bronzată îi părea aproape neagră.
Mă gîndeam că e cel mai frumos bărbat pe care l-am văzut vreodată.
Mă mai gîndeam că, dacă aş fi avut un chip cu trăsături armonioase, subtile, sau dacă aş fi putut să
discut cu dibăcie despre politică sau dacă aş fi fost o scriitoare celebră, Constantin m-ar fi găsit destul
de interesantă ca să se culce cu mine.
Şi apoi m-am întrebat dacă, de îndată ce ajungea să mă placă, n-ar fi alunecat în comun şi dacă, de
îndată ce începea să mă iubească, nu i-aş fi găsit cusur după cusur, aşa cum făcusem cu Buddy Willard
şi cu băieţii dinaintea lui.
Acelaşi lucru se întîmpla iar şi iar:
Vedeam un bărbat fără cusur undeva la distanţă, dar de îndată ce se apropia, imediat îmi dădeam
seama că n-o să meargă nicidecum.
Acesta este unul dintre motivele pentru care nu voiam să mă mărit niciodată. Ultimul lucru pe care
mi-l doream era securitatea infinită şi să fiu locul din care pleacă o săgeată. Voiam varietate şi freamăt
şi să zbor eu însămi în toate direcţiile, ca săgeţile colorate dintr-o rachetă de 4 Iulie.
M-a trezit răpăitul ploii.
Era întuneric beznă. După un timp, am descifrat contururile estompate ale unei ferestre