Sylvia Plath _ Clopotul de sticlă

luat o înghiţitură şi apoi încă una şi încă una, pînă cînd cana s-a golit.
Mă simţeam purificată şi sfîntă şi pregătită pentru o nouă viaţă.
Doreen puse cana pe pervaz şi se aşeză în fotoliu. Am observat că nu dădea nici un semn că ar vrea
să scoată o ţigară şi, cum era fumătoare înrăită, acest lucru m-a surprins.
— Ei bine, era să mori, spuse în cele din urmă.
— Probabil că de la tot caviarul ăla.
— Nici un caviar! Din cauza cărnii de crab. Au făcut analize pe ea şi era plină de ptomaină.
Am avut o viziune cu bucătăria de-un alb celest de la Ladies’ Day întinzîndu-se spre infinit. Am
văzut cum o pară de avocado după alta erau umplute cu carne de crab şi maioneză şi fotografiate sub
luminile puternice. Am văzut carnea delicată, rozaliu-marmorată, de pe cleşti străpungînd seducător
pătura de maioneză şi cupa de-un galben dulce a fructului de avocado, cu marginea ei vernil,
cuprinzînd, ca într-o îmbrăţişare, întreaga porcărie.
Otravă.
— Cine-a făcut analize?
Mă gîndeam că probabil doctorul spălase stomacul cuiva şi apoi analizase conţinutul acestuia în
laboratorul său din hotel.
— Tembelii ăia de la Ladies’ Day. Imediat după ce-aţi început toate să cădeţi secerate ca nişte
popice, a sunat cineva la birou şi de la birou au sunat la Ladies’ Day şi ei au făcut analize la tot ce-a
rămas de la marele prînz. Ha!
— Ha! am îngînat şi eu fals.
Era bine că o aveam din nou pe Doreen.
— V-au trimis cadouri, adăugă ea. Sînt într-o cutie mare de carton, afară pe hol.
— Cum de-au ajuns aşa de repede?
— Le-au livrat cu un curier rapid, tu ce crezi? Nu-şi pot permite să vă lase aşa, pe toată trupa, să
alergaţi de colo colo spunînd că aţi fost otrăvite la Ladies’ Day. I-aţi putea da în judecată pentru fiecare
bănuţ pe care-l au dacă aţi cunoaşte un avocat deştept.
— Ce cadouri sînt?
Începeam să simt că, dacă era un cadou suficient de bun, n-aveam să mă supăr prea tare pentru cele
întîmplate, pentru că rezultatul era că mă simţeam atît de pură.
— N-a deschis nimeni cutia încă, toate-s căzute late. Eu trebuie să le duc supa tuturor, avînd în
vedere că sînt singura pe picioare, dar ţi-am adus-o ţie prima.
— Vezi care-i cadoul, am implorat-o.
Apoi mi-am adus aminte şi am spus:
— Am şi eu un cadou pentru tine.
Doreen ieşi pe hol. Am auzit-o foşnind o vreme şi apoi am auzit zgomot de hîrtie ruptă. În cele din
urmă se întoarse cărînd o carte groasă, cu o copertă lucioasă şi cu numele a tot felul de oameni pe ea.