Sylvia Plath _ Clopotul de sticlă

Cinci
A DOUA ZI DIMINEAŢĂ, LA ORA ŞAPTE, a sunat telefonul.
Încet, am înotat spre suprafaţă de pe fundul unui somn adînc. Aveam deja o telegramă de la Jay
Cee, prinsă de rama oglinzii, în care îmi spunea să nu mă obosesc să vin la lucru, ci să mă odihnesc o zi
şi să îmi revin complet, şi cît de rău îi părea de carnea de crab stricată, aşa că nu aveam idee cine suna.
Am întins mîna şi-am smuls receptorul, aşezîndu-l pe pernă, în aşa fel încît microfonul mi se
sprijinea de claviculă, iar difuzorul de umăr.
— Alo?
O voce de bărbat întrebă:
— Domnişoara Esther Greenwood?
Mi s-a părut că detectez un uşor accent străin.
— Chiar ea, am răspuns.
— Aici Constantin Nu-Ştiu-Cine.
N-am înţeles numele de familie, dar era plin de s-uri şi k-uri. Nu ştiam nici un Constantin, dar nu
mă lăsa inima s-o spun.
Apoi mi-am amintit de doamna Willard şi de translatorul ei.
— Sigur, sigur! am strigat, ridicîndu-mă în capul oaselor şi strîngînd receptorul cu ambele mîini.
Nu-i dădusem nici o clipă crezare doamnei Willard cînd spusese că avea să-mi prezinte un bărbat pe
nume Constantin.
Făceam colecţie de bărbaţi cu nume interesante. Ştiam deja un Socrates. Era înalt şi urît şi
intelectual şi fiul unui mare producător grec de filme de la Hollywood, dar era şi catolic, amănunt care
stricase totul pentru amîndoi. Pe lîngă Socrates, mai ştiam un rus bălai pe nume Attila, care era la
Boston School of Business Administration.
Încetul cu încetul, mi-am dat seama că bărbatul încerca să aranjeze o întîlnire cu mine mai tîrziu în
acea zi.
— Vrei să vezi Naţiunile Unite după-masă?
— Văd şi-acum Naţiunile Unite, i-am spus, cu un mic chicotit isteric.
Părea în impas.
— O văd de la geam.
Mă gîndeam că poate engleza mea era o idee prea rapidă pentru el.
Urmă un moment de tăcere. Apoi el spuse:
— Poate că vrei să luăm o îmbucătură după aceea.
Am detectat vocabularul doamnei Willard şi mi s-a strîns inima. Doamna Willard te invita
întotdeauna să iei o îmbucătură. Mi-am amintit că bărbatul acesta fusese oaspetele doamnei Willard
cînd venise prima oară în America: doamna Willard avea un aranjament din acelea în care primeşti la