Sylvia Plath _ Clopotul de sticlă

îngrozitoare fusese doamna aceea în costum maro şi cum, indiferent că o ştia sau nu, ea era de vină că o
luasem de cîteva ori în direcţia greşită şi pentru toate relele care se întîmplaseră după aceea.
— Ei bine, Esther, cum te simţi săptămîna asta?
Doctorul Gordon îşi legăna creionul ca pe un glonte subţire, de argint.
— La fel.
— La fel?
Ridică dintr-o sprînceană, de parcă nu i-ar fi venit să creadă.
Aşa că i-am spus din nou, cu aceeaşi voce monotonă, plată, doar că de data aceasta mai furioasă,
pentru că părea să înţeleagă atît de greu, cum nu dormisem de paisprezece nopţi şi cum nu puteam să
citesc sau să scriu sau să înghit prea bine.
Doctorul Gordon părea neimpresionat.
Am băgat mîna în poşetă şi-am găsit fărîmiţele scrisorii mele pentru Doreen. Le-am scos şi le-am
dat drumul pe foaia de sugativă verde şi imaculată a doctorului Gordon. Zăceau acolo, mute ca petalele
de margarete pe un cîmp văratic.
— Ce părere aveţi de asta? am întrebat.
M-am gîndit că doctorul Gordon avea să-şi dea seama imediat cît de rău era scrisul de mînă, dar el
n-a spus decît:
— Cred că aş vrea să stau de vorbă cu mama ta. Ai ceva împotrivă?
— Nu.
Dar nu-mi plăcea cîtuşi de puţin ideea ca doctorul Gordon să stea de vorbă cu mama mea. M-am
gîndit că ar putea să-i spună că trebuie să mă închidă. Am adunat fiecare fărîmiţă din scrisoarea mea
pentru Doreen, pentru ca doctorul Gordon să nu le poată pune laolaltă şi să vadă că aveam de gînd să
fug de-acasă, şi-am ieşit din biroul lui fără alte cuvinte.
Am urmărit-o pe mama cum se face din ce în ce mai mică, pînă a dispărut pe uşa clădirii cu biroul
doctorului Gordon. Apoi am urmărit-o cum se face din ce în ce mai mare, venind înapoi la maşină.
— Ei?
Îmi dădeam seama că plînsese.
Mama nu s-a uitat la mine. A pornit maşina.
Apoi a spus, cînd alunecam pe sub umbra ulmilor, răcoroasă ca fundul mării:
— Doctorul Gordon crede că nu ţi-ai revenit deloc. Crede că trebuie să faci nişte tratamente cu
şocuri electrice la spitalul lui particular din Walton.
Am simţit o împunsătură ascuţită de curiozitate, de parcă tocmai citisem în ziar un titlu îngrozitor
de articol despre altcineva.
— Vrea să spună să stau acolo?