Sylvia Plath _ Clopotul de sticlă

copii durdulii şi scîncitori, ca Dodo Conway?
Dacă ar fi trebuit să stau toată ziua după un copil, aş fi înnebunit.
Mă uitam la copilul din poalele femeii de vizavi. N-aveam idee cît are, nu-mi dădeam seama
niciodată de vîrsta copiilor – dacă ar fi fost după mine, putea să şi turuie ca o moară stricată şi să aibă
douăzeci de dinţi în spatele buzelor rozalii, încreţite. Căpşorul i se clătina nesigur pe umeri – nu părea
să aibă gît – şi bebeluşul mă privea cu o expresie inteligentă, platonică.
Mama copilului zîmbea întruna, ţinîndu-l pe copil de parcă ar fi fost prima minune a lumii. Îi
priveam, pe mamă şi pe copil, căutînd un indiciu pentru satisfacţia lor reciprocă, dar înainte să apuc să
descopăr ceva, doctorul m-a chemat înăuntru.
— Vrei să foloseşti diafragma, a spus el voios şi m-am gîndit cu uşurare că nu era genul de doctor
care pune întrebări neplăcute.
Cochetasem cu ideea de a-i spune că aveam de gînd să mă mărit cu un marinar de îndată ce vasul
lui andoca la arsenalul marinei din Charlestown şi că nu aveam inel de logodnă pentru că eram prea
săraci, dar în ultimul moment am abandonat povestea asta emoţionantă şi am spus simplu:
— Da.
M-am urcat pe masa de consultaţie, spunîndu-mi „Mă urc ca să fiu liberă, ca să scap de teamă, să
scap de pericolul de a mă mărita cu o persoană nepotrivită, ca Buddy Willard, numai din cauza sexului,
să scap de Căminele Florence Crittenden 1 , unde se duc toate fetele sărmane care ar fi trebuit să-şi pună
diafragmă, ca mine, pentru că lucrul pe care l-au făcut l-ar fi făcut oricum, indiferent…“
Cum mergeam înapoi la azil, ţinînd în braţe cutia învelită în hîrtie obişnuită, maronie, puteam fi
doamna Oricine întorcîndu-se după o zi petrecută în oraş cu o prăjitură de la Schrafft’s pentru mătuşa
fată bătrînă sau cu o pălărie de la Filene’s Basement. Încetul cu încetul, suspiciunea că în jurul meu e
plin de catolici cu raze X în priviri s-a diminuat şi m-am relaxat. Îmi folosisem cu succes timpul pentru
cumpărături, mă gîndeam.
Eram propria mea femeie.
Următorul pas era să găsesc bărbatul potrivit.
1. Aziluri în care femeile „pierdute“ erau adăpostite şi ajutate să se reintegreze în familie şi în societate.