Sylvia Plath _ Clopotul de sticlă

— Cum îl cheamă?
— George Bakewell.
— Nu ştiu nici un George Bakewell.
— El spune că te cunoaşte.
Apoi asistenta ieşi şi un băiat care-mi era foarte familiar intră şi spuse:
— Pot să stau pe marginea patului tău?
Purta un halat alb şi se vedea un stetoscop ieşindu-i din buzunar. M-am gîndit că trebuie să fie
cineva cunoscut, îmbrăcat în doctor.
Îmi propusesem să-mi acopăr picioarele dacă intra cineva, dar mi-am dat seama că era prea tîrziu,
aşa că le-am lăsat afară, exact aşa cum erau, dezgustătoare şi urîte.
„Asta sînt eu“ m-am gîndit. „Asta e ceea ce sînt.“
— Îţi aduci aminte de mine, Esther, nu-i aşa?
M-am uitat chiorîş la chipul băiatului prin crăpătura ochiului meu bun. Celălalt ochi încă nu se
deschisese, dar doctorul de ochi îmi spusese că avea să-şi revină în cîteva zile.
Băiatul se uita la mine de parcă aş fi fost un animal nemaivăzut de la grădina zoologică şi era pe
punctul de a pufni în rîs.
— Îţi aduci aminte de mine, Esther, nu-i aşa?
Vorbea încet, aşa cum vorbeşti cu un copil tîmpit.
— Sînt George Bakewell. Merg la biserica ta. Ai ieşit odată cu colegul meu de cameră de la
Amherst.
Mi s-a părut atunci că reuşesc să localizez chipul băiatului. Plutea nedesluşit undeva la marginea
memoriei – genul de chip căruia nu m-aş obosi niciodată să-i ataşez un nume.
— Ce cauţi aici?
— Sînt stagiar la spitalul ăsta.
Cum se putea ca acest George Bakewell să fi devenit doctor aşa, dintr-odată? Mă minunam. Şi nici
nu mă ştia de fapt. Voia doar să vadă cum arăta o fată care era atît de nebună încît voise să-şi pună capăt
zilelor.
M-am întors cu faţa la perete.
— Ieşi! i-am spus. Ieşi dracu’ afară şi nu te mai întoarce!
— Vreau să mă văd într-o oglindă.
Asistenta fredona ocupată, deschizînd sertar după sertar şi îndesînd lenjeria, bluzele, fustele şi
pijamalele noi pe care mi le cumpărase mama în geamantanul meu mic de piele neagră.
— De ce nu pot să mă văd într-o oglindă?
Mă îmbrăcaseră într-o rochie mulată, cu dungi gri şi albe, care arăta ca o faţă de saltea, cu o curea
roşie, lată şi strălucitoare, şi mă proptiseră într-un fotoliu.