Sylvia Plath _ Clopotul de sticlă

Nu-mi puteam imagina unde fusese făcută poza asta deşucheată pînă cînd am observat cerceii de la
Bloomingdale şi colierul de la Bloomingdale strălucind din ea cu scînteieri aprinse, albe, ca nişte
steluţe.
BURSIERĂ DATĂ DISPĂRUTĂ.
MAMA ÎNGRIJORATĂ
Articolul de sub poză relata cum fata aceasta dispăruse de acasă pe 17 august, purtînd o fustă verde
şi o bluză albă, şi lăsase un bilet în care spunea că se duce la o plimbare lungă. Cum domnişoara
Greenwood nu s-a întors pînă la miezul nopţii, scria în articol, mama ei a anunţat poliţia locală.
Următorul decupaj avea o poză cu mama mea şi fratele meu şi cu mine, adunaţi laolaltă în curtea
noastră din spate şi zîmbind. Nu mi-am dat seama cine făcuse poza pînă cînd am văzut că purtam o
salopetă de stambă şi tenişi albi şi mi-am amintit că asta purtam în vara în care m-am dus la cules
spanac şi că Dodo Conway venise pe la noi şi făcuse cîteva instantanee de familie cu noi trei într-o
după-amiază fierbinte. Doamna Greenwood a cerut ca această fotografie să fie publicată, în speranţa
că o va încuraja pe fiica ei să se întoarcă acasă.
SOMNIFERE DISPĂRUTE
ODATĂ CU FATA
O poză întunecată, în miez de noapte, cu vreo zece feţe rotunde de oameni înaintînd printr-o pădure.
Mi s-a părut că oamenii de la capătul rîndului arătau straniu şi neobişnuit de scunzi, pînă cînd mi-am dat
seama că nu erau oameni, ci cîini. În căutarea fetei dispărute sînt folosiţi copoi. Sergentul de poliţie Bill
Hindly spune: Nu e-n regulă.
FATA GĂSITĂ ÎN VIAŢĂ!
Ultima imagine reprezenta nişte poliţişti care ridicau o pătură rulată, lungă şi moale, în care era o
momîie fără trăsături, şi o puneau într-o ambulanţă. Apoi venea povestea cu mama, care se dusese în
pivniţă ca să spele rufele, cînd a auzit nişte vaiete slabe, venind dintr-o firidă uitată…
Am pus tăieturile pe întinderea albă a patului.
— Păstrează-le, mi-a spus Joan. Ar trebui să faci un album cu ele.
Am împăturit tăieturile din ziare şi le-am pus în buzunar.
— Am citit despre tine, a continuat Joan. Nu cum te-au găsit, ci totul, dinainte de asta, şi mi-am
adunat toţi banii şi am luat primul avion spre New York.
— De ce New York?
— A, păi m-am gîndit că mi-ar fi mai uşor să mă sinucid în New York.
— Ce-ai făcut?
Joan rînji prosteşte şi-şi întinse mîinile, cu palmele în sus. Ca un lanţ muntos în miniatură, nişte