Sylvia Plath _ Clopotul de sticlă

— De ce nu pot?
— Pentru că-i mai bine să nu te vezi.
Asistenta închise capacul geamantanului cu un mic ţăcănit.
— De ce?
— Pentru că nu arăţi prea drăguţ.
— Hai, lasă-mă să văd.
Asistenta oftă şi deschise sertarul de sus al biroului. Scoase o oglindă mare, cu o ramă de lemn care
se asorta cu lemnul biroului, şi mi-o înmînă.
La început nu mi-am dat seama care era problema. Nu era nicidecum o oglindă, era o poză.
Nu-ţi puteai da seama dacă persoana din poză era bărbat sau femeie, pentru că părul îi fusese ras şi
acum încolţea din loc în loc în smocuri zburlite, ca nişte pene de găină. O parte din faţa acestei persoane
era movulie şi se bomba diform, dînd în verde pe margine şi apoi într-un galben pămîntiu. Gura era de
culoare maro deschis, cu cîte o rană de culoare roz în fiecare colţ.
Lucrul cel mai uimitor la faţa asta era aglomerarea supranaturală de culori vii.
Am zîmbit.
Gura din oglindă s-a crăpat şi ea într-un rînjet.
La un minut după izbitură, o altă asistentă a intrat alergînd în salon. A aruncat o privire spre oglinda
spartă şi alta spre mine, stînd deasupra cioburilor albe, oarbe, şi a îmbrîncit-o pe asistenta mai tînără
afară din salon.
— Nu ţi-am spus? am auzit-o zicînd.
— Dar eu doar…
— Nu ţi-am spus?
Am ascultat cu vag interes. Oricine putea să scape o oglindă. Nu înţelegeam de ce trebuia să facă
atîta caz.
Cealaltă asistentă, mai în vîrstă, s-a întors în salon. A rămas acolo, cu braţele încrucişate, uitîndu-se
la mine insistent.
— Şapte ani de ghinion.
— Ce?
— Am spus – asistenta ridică vocea, de parcă ar fi vorbit cu un surd – şapte ani de ghinion!
Asistenta cea tînără s-a întors cu o mătură şi un făraş şi s-a apucat să adune ţăndările strălucitoare.
— Asta-i doar o superstiţie, am zis atunci.
— Hm!
A doua asistentă se adresă celei care stătea în patru labe, de parcă eu n-aş fi fost acolo:
— Acolo, ştii tu unde, or să aibă grijă de ea!
Prin geamul din spate al ambulanţei vedeam străzile cunoscute, una după alta, curgînd ca printr-o
pîlnie şi topindu-se în verdele văratic. Mama stătea de-o parte a mea şi fratele meu de cealaltă.