Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2010
terni limitatori, însă mai mult decât orice, decisivă rămâne opţiunea grupului
pentru o valoare supraordonată - estetic, etnic, etic, în cazul de faţă, într-un
act liber de voinţă, ca expresie a libertăţii de a opta.
Conform cu această teorie activistă se poate delimita în cultura unui grup
social, şi mai depate în cultura unui popor, prin analiza operelor literare, modalitatea
în care se reflectă în conştiinţa individuală sau în conştiinţa colectivă
valorile universale, se poate stabili ce ideal a determinat o anume selecţie
valorică, şi ulterior o anumită ierarhizare a valorilor selectate, se poate reconstitui
formula culturală prin care s-a produs solidarizarea anumitor valori
în interiorul unei culturi, factorii care au determinat situarea în vecinătate a
anumitor evenimente, oameni, lucruri, idei, sentimente, sisteme de gândire,
interese. Se poate formula, prin analiza acestor reprezentări artistice reflectate
în imaginile artistice, perspectiva asupra lumii pe care o cultură o înscrie prin
discursurile sale, în discursul universal al cunoaşterii.
Oricât ar fi de diferite valorile supraordonate ale grupului, în funcţie de
care se vor structura specific, operele de artă, în interiorul unui spaţiu cultural,
se poate constata cum, fiecare operă se deschide către conţinuturile şi
formele semnificante ale celorlalte, prin efortul de a reface unitatea unei culturi,
într-un exerciţiu liniştitor pentru spirit. Un efort de a reface solidaritatea valorilor
universale în graniţele unei culturi naţionale.
Textul literar, oricât de singular ar fi în ordine stilistică, îi surprinde acestei
istorii oglindirile specifice, îi schiţează portretele, îi identifică nivelurile de
reprezentare, de la elementele de identitate primară, până la elementele
identităţii dobândite prin contaminările cu alte arii de cultură.
Păstrându-ne în logica simbolică a literaturii, vom observa că acţiunile
povestite într-un text narativ, succesiunea acestora în discurs, urmărind
demonstrarea unei idei, a unei teze, punerea în intrigă a fabulei la nivelul
discursului, deznodământul ca soluţie a unei situaţii de conflict, a unui element
perturbator, se înscriu în seria actelor de conştiinţă care reflectă opţiunea
pentru un ideal, propriu unei culturi, unei civilizaţii, aflate la un anumit moment
istoric al evoluţiei sale.
Textul literar în calitatea sa de document de viaţă transfigurat estetic surprinde
viaţa din interiorul unei civilizaţii, al unui grup social, prin personajele
literare, care în sintaxa narativă a textului orientează către un sens unificator.
Fiecare text literar poate fi citit şi ca o reflectare sensibilă a unei forme de
identificare pe care întotdeauna un eu, actorial sau auctorial o lasă reflectată,
în timp ce dialoghează cu ceilalţi, care îl clarifică.
Reprezentările literare construiesc idealizări auctoriale, lumi de hârtie
care închid în straturile palimpsestului pulsiuni, emoţii, în raport cu care se
configurează imaginar, lumi. Izotopiile textului, adică acele coerenţe semice
care dau sens textului, subordonate întotdeauna unui climat emoţional care
umanizează idei, teze, sisteme de gândire, pot fi, în cadrul textului literar, tot
atâtea jaloane, necesare identificării unei soluţii propuse în medierea unui
conflict existenţial, până la urmă o formulă stilistică şi cognitivă prin care se
conciliază disfuncţiile existenţei, un contract cognitiv pe care textul îl dezvăluie
şi, care îşi asimilează la rândul său, o suită de atitudini mentalitare, de tradiţii,
de ideologii, de tipare emoţionale şi de istorii afective, care în final scriu, în
termenii argumentării, istoria unei identităţi.
Cercetarea literaturii în context cultural, permite decelarea acelor tipare
cognitive care ordonează cunoaşterea, la un moment dat, într-o societate,
diferenţierea din punct de vedere ideologic, estetic, canonic a grupurilor
94