Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

estetică. filozofia culturii
LĂCRĂMIOARA BERECHET
Cultura, o creaţie de valori, literatura un
document al tiparelor cognitive ordonatoare
„Este zadarnic, aşadar, să ne ostenim
întrebându-ne cine sîntem; este mai potrivit
să fim activi, pentru ca prin operele şi faptele
noastre să vedem cine sîntem cu adevărat”
tudor Vianu
P
rivită ca mărturie a unui discurs mental individual sau colectiv, opera
literară reorganizează în structurile sale discursul oral şi discursul scris
al culturii, discursul interior şi cel public, lumea care tace şi lumea care
scrie, marginalul cu generalul.
Din această perspectivă o operă literară generează deschiderea către
o nouă serie de opere, un model literar se deschide către altă serie
de modele, creând din corpusul operei imaginea unui palimpsest sau a
unei holograme care suprapune lumi posibile. În termeni ştiinţifici vorbim
despre funcţia de diegetizare a literaturii, acea facultate miraculoasă a
sa de a suprapune peste configurarea realului scenarii imaginare, ne
referim la acele lumi populate de instanţe ficţionale, fiinţe de hârtie şi
structuri cognitive, în contractul enunţării literare, care iniţiază, gratuit,
lecţii despre viaţă unor personaje din ce în ce mai bizare, numite, prin
consens academic, lectori avizaţi.
A merge înapoi, pe cursul istoriei literaturii, din această perspectivă,
înseamnă a reface istoria acestor sensibilităţi atitudinale 1 , a face inventarul
unor idealuri care au modificat lumea fenomenală.
Dintr-o istorie a literaturii putem înţelege cum anume se învecinau
oamenii, trăirile şi lucrurile lor într-un context istoric dat, care erau analogiile
prin care lucrurile diferite ale lumii deveneau asemănătoare, sesizăm
forme de cunoaştere, decupăm tipare de mentalitate, secvenţe de
identitate, sau de identificare.
Locul în care discursul face să se învecineze obiectele, reface relaţia
dintre personaj şi obiectul care îl reflectă metonimic, transformând stranietatea
apropierii într-o clară înţelegere de sensuri. Cu cât aspectul
heteroclit este mai pronunţat, cu atât, acesta deschide trasee de interpretare
mai fecunde.
Ex Ponto nr.3, 2010
91