21.11.2014 Views

Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

pe coclaurii evoluţiei sale: poezie şi umanism. În al doilea semestru al <strong>anul</strong>ui<br />

şcolar, voi reveni asupra lui Le Corbusier şi a urmaşilor săi, în mod profund şi<br />

matur, altfel de cum am făcut-o oarecum provocată de Tudor, şi mă voi apleca<br />

asupra arhitecturii noastre moderne, adesea pilduitoare pentru obiectele<br />

de dimensiuni mai mici, prin armonie, graţie, frumuseţe şi aservire funcţiilor<br />

esenţiale ale spaţiului de locuit ori cu destinaţii publice. Acestea toate însă<br />

nu sunt modele, ci temelii, pe care se înalţă contrapunctic virtuoşii orchestrei<br />

moderne… profund catal<strong>anul</strong>, super-imaginativul Antoni Gaudí… Jørn Utzon<br />

(de unde această putere de cuprindere a universalului la arhitecţii danezii, copiii<br />

unui spaţiu natal fără pic de arhitectură!)… high-tech-ul unduind în sisteme<br />

structurale care transcend simbolul… antica şi mereu adolescenta curbură<br />

complexă (eternă ca femeia însăşi, ale cărei forme, perfecte din geneză,<br />

găsesc mereu noi şi noi trepte spre ceea ce ne închipuim ca fiind divinul)…<br />

Frank Gehry, cu ludicul său sfidând fantomele, fantome umanizate de fluiditate,<br />

potolite în curbilinii… paradoxala Zaha Hadid, căutând ascuţimi şi asimetrii<br />

proprii mai degrabă masculinităţii, pentru a le converti în sinuozităţi ireale,<br />

atât de ferm cuminţite, întoarse la pragmatism… blobitectura cu infinitatea ei<br />

de designuri plasmatice, uneori parcă regândindu-l şi redimensionându-l pe<br />

Brâncuşi… Arhitectura modernă este, în spirit şi în structură, feminină?! Sau<br />

feminină a fost dintotdeauna?! E poate şansa împlinirii mele profesionale, a<br />

ieşirii din turma de arhitecţi care construiesc universul gri-pestriţ, sufocant,<br />

ucigător în care trăim, a ruperii de pământul în care râmă, a ţâşnirii solitare<br />

spre un pisc… piscul urcând după mine. Iar ca femeie, mă voi strădui să<br />

elimin muchiile, colţurile dure, asperităţile din clădirile mele, să dau edificiilor<br />

sentimente, ţinută de femeie iubită, dorită, fireşte, frumoasă. Voi face zidurile<br />

să cânte, ca stelele…<br />

Ex Ponto nr.3, <strong>2010</strong><br />

38

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!