Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

în afară, spre ei înşişi sau
spre mine,
cum mă grăbesc să te ajung.
Barca albastră
Barca albastră de pe bluză
îţi sfârtecă gesturile ca un cuţit de pescuit
mă mir cum ciocul ei
îţi mai umblă-cobză pe sub catrinţă
ca un al treilea sâmbure dulce,
tii... şi-aş avea motive destule să mă deprim, şi tu, dar nu le cauţi pricină
îmi spui că uite ia vara foc şi ce-i mai cu inimă pentru o nuntă,
să ceri fericirea cu muchii ţugărite şi un ivor,
să-ţi ajungă de pod copilăriei
şi de peştele umplut în cherhanaua culturii locale
sau bucuria crudă,
cum aerul azvârlit din copite de murg?
ştiu că-i fascinantă întrebarea în lipsa răspunsului
şi nu laşi reveria pentru trupuri mai reci
când cuvintele nu mai pot dospi preţul corect
precum pofta de dat în gât aliteraţii lascive
ziceam,
vrei să pun pe strapazane vâsla de apă sărată
să nu ne fure vipia aţipind
sub nuci la tataie?
De la picioarele sufletului
până sus
în privirea ta oprită în gol
să-şi scrie peretele alb
cu ce-ar mai fi putut să fie
frumos între noi,
sunt eu
ocrotindu-ţi şi acum
dinlăuntrul;
De la picioarele sufletului până sus
în privire
Ex Ponto nr.3, 2010
veioza se-aprinde în stânga mea
şi cana de cafea
pe jumătate îmbrăţişată de palmele tale
cu degete de flori smălţuite-n Gorond,
o apropii de obraz agale
„ţi-am adus cafea dar n-o să mai dormi, ar trebui să bei mai puţină”
eu tocesc peniţa cu referate
despre arhitectura procesoarelor
20