Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2010
Neagră, profa de opţionale... Bacovia… Scaun ergonomic, reglabil, rotativ,
cireş şi piele, culoarea-strălucirea cafelei proaspăt prăjite, emanând - difuz,
dar statornic - parfum de meduze şi redodendroni, marin şi alpin, amestecat
măiestrit elaborat, distilat fin, cu simţ divin al inefabilului… Sicriul: în faţă, masa
de lucru - un birou elegant, în ciuda masivităţii sale, din cireş încă aromind,
cald, viu, ideal pentru învăţat, scris, citit, pentru stat pe gânduri cu bărbia în
podul palmei…
Click! Muzică. Nu ştiu ce vreau să ascult. Click! la întâmplare. Tudor
Gheorghe, Blaga, Risipei se deda florarul… Cânt şi eu. Cu Tudor, cu Blaga:
Ne-om aminti cândva târziu / de-această întâmplare simplă / de-această bancă
unde stăm / tâmplă fierbinte lângă tâmplă…
Pe masă, două cărţi, deschise: Thomas Mann, Doctor Faustus, şi Julius
Evola, Metafizica sexului…
În Cum am scris Doctor Faustus. Romanul unui roman, mi-a reţinut
atenţia o mărturisire a autorului… La 23 mai ’43, într-o dimineaţă duminicală,
la două luni şi câteva zile după scoaterea la iveală a acelui vechi carnet de
notiţe, dată la care şi naratorul meu, Serenus Zeitblom, se apucă de lucru,
am început să scriu Doctor Faustus. Şi mi-am amintit de Antonius Agla, care
într-un dens jurnal de creaţie, postfaţă la romanul-eseu Adam şi fructele din
Grădina Plăcerilor, consemnează: Abia în noaptea în care a găsit, pentru
cele două personaje principale, nume mirene acceptate de structura intimă
a operei purtate de câteva luni bune în minte, am putut începe efectiv să
scriu. Dar Antonius Agla e un cabalist notoriu şi nu-mi dau bine seama ce
relevanţă ar putea avea pentru mine, acum, o privire aruncată, şi superficial,
în laboratorul său de creaţie.
Citeam aseară, când mi-a telefonat Tudor să dăm o fugă până la fermă,
să cinăm pe malul lacului.
„Tudore!” îl atenţionez. Şi simt cum el intuieşte ce urmează, întrebarea
incomodă, asaltul asupra universului imund, zăvorât cu o mie de lacăte, sigilat
cu o mie de peceţi, pentru a-l face inaccesibil adolescentelor, novicelor,
fecioarelor. Adică mie! Fetiţa care a participat astăzi – disciplinată, răbdătoare,
depersonalizată, anonimă, aşa cum ne vor unii dascăli şi unii părinţi – la deschiderea
unui nou an şcolar, ultimul din viaţa ei de liceană. Sărmani adulţi! Îmbătrâniţi
prematur de… De ce? că numai greutăţile vieţii ăsteia, pentru mulţi, cu
adevărat, de câine, nu sunt o justificare suficientă, dacă n-ar fi şi incapacitatea
funciară a generaţiei lor de a înţelege generaţia care îi urmează, blestematul
conflict dintre generaţii, dintre părinţii şi copii, uneori dintre un frate mai mic şi
unul mai mare!… Elveţia, începutul anilor ΄80… mari demonstraţii de stradă
ale tinerilor, nu împotriva sărăciei, a şomajului, eternele cauze ale marilor
mişcări sociale… La Laussanne, unul dintre sloganurile manifestanţilor este:
«Nu vrem o lume în care siguranţa că nu murim de foame e plătită cu riscul
de a muri de plictiseală!» (Note despre fenomenul elveţian, parcă, Secolul 2o,
7-8-9, 1986… Am uitat autorul… şi pagina… Mi-e lene să caut acum!) Sublima
Elveţie… Un Lucifer răzvrătit proclamă paranoic: Radeţi Alpii, vrem să vedem
marea! Eu abia împlineam cinci ani… Bobocii bătrânelor universităţi au cerut
vehement abolirea dictaturii studenţilor din anii mari. În State, la concerte, pe
marile stadioane, se ard mii, mii şi mii, şomoioage de chiloţei şi sutiene… La
noi, la anumite spectacole, la fel… Plus cârcoteli de politruci şi soacre… nişte
babe ei, că despre ele... Astăzi… ehei, alt mileniu, altă Europă, altă lume!…
Guvernanţii noştri, stupizi, îmbuibaţi, într-o permanentă stare de plictiseală,
care din păcate nu ucide, râgâie jigodeşte un slogan al lor, la fel de original,
26