Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Mijlocul secolului al III-lea reprezintă pentru Imperiul Roman începutul
unei perioade de grele încercări social-politice şi militare, provocate de
contradicţile interne, accentuate considerabil de neîntreruptele dispute pentru
tronul imperial, precum şi de atacurile tot mai violente ale populaţiilor de
neam barbar de la graniţele imperiului. În provincia Moesia Inferior această
perioadă, cunoscută sub numele de Anarhia militară, coincide cu epoca unor
mari migraţii, cu atacuri pustiitoare la frontieră, ceea ce va pune imperiul la
grea încercare.
Carpii 34 , în alianţă cu goţii şi sarmaţii străpung prima dată frontiera Imperiului
Roman în anul 238 p.Chr., pe când la domnie era Gordian al III-lea, al
şaptelea împărat ce urca pe tronul imperial în acel an. Populaţile nord dunărene
au provocat pagube însemnate provinciei, au devastat ogoarele şi au luat ca
sclavi cetăţeni romani. Durostorumul a fost lovit din plin, fiind foarte grav afectat
de aceste incursiuni. O inscripţie ce provine de la Durostorum, din anul 238
p.Chr., pomeneşte de un cetăţean, care a fost luat captiv de carpi, şi care a
reuşit să se întoarcă acasă, pe când la Roma erau consuli Pius şi Proculs 35 :
[receptus] ex captivatate barbarorum Pio et Proculo consulibus 36 .
Împotriva lor a fost trimis guvernatorul provinciei Tullius Menophilus; el a
reuşit să-i alunge, folosind mai mult diplomaţia decât forţa. Pentru a-i dezbina
pe carpi de goţi, el le plătea subsidii goţilor, pentru a umili trufia carpilor şi a
le provoca invidia 37 . Singura informaţie antică cu privire la metoda aplicată
de Menophilus ne-a fost transmisă de scriitorul antic Petrus Patricius: Carpii
îi invidiau pe goţi pentru că primeau în fiecare an tribute de la romani. Ei au
trimis o solie la Iulius Menophilus, şi i-au cerut cu îngâmfare bani. Acesta era
comandant în Moesia şi în fiecare zi îşi instruia armata. Aflând de îngâmfarea
lor nu i-a primit decât după multe zile, dându-le prilejul să vadă cum îşi făceau
soldaţii instrucţia. Şi pentru a le frânge îndrăzneala din inimi cu tărăgăneli, el
s-a suit pe o tribună, a aşezat în jurul său pe mai marii oştirii şi apoi a primit
pe carpi, dar nu asculta cuvintele lor, ci în vreme ce solii îşi arătau păsurile,
el sta de vorba cu alţii, ca unul care avea ceva mai bun de făcut… Dar ei
s-au retras înfuriaţi şi, timp de trei ani cât a condus Menophilus provincia,
au rămas liniştiţi. 38 Misiunea moesică a lui Menophilus este confirmată prin
monede bătute la Marcianopolis în care apare numele său alături de chipul
împăratului, precum şi câteva înscripţii din Nicopolis ad Istrum, dedicate lui
Gordian, având şi numele guvernatorului pe ele 39 . Cu toate pagubele pe
care le-a produs atacul carpo-gotic din anul 238 p.Chr., provincia s-a refăcut
repede, acest lucru fiind ilustrat prin numeroasele inscripţii puse în cinstea
împăratului, descoperite în regiune 40 .
O a doua invazie carpo-gotică de proporţie a fost în anul 242 p. Chr.,
aceştia ajungând până în provincia Thracia. Norocul a fost de data aceasta
de partea romanilor, deoarece împăratul Gordian al III-lea împreună cu socrul
său Timesitheus 41 se aflau în Moesia Superioară, în fruntea unei numeroase
armate care se îndrepta spre Orient pentru a se lupta cu perşii care tocmai
atacaseră provinciile romane de acolo. 42 Astfel, împăratul, în fruntea legiunilor
sale, va intra în confruntare directă cu transdanubienii pe undeva prin
provincia Thracia, unde va obţine o victorie răsunătoare, alungându-i peste
Dunăre. Apoi îşi va relua drumul spre Mesopotamia, unde în anul 243 p.Chr.
îi va învinge şi pe perşi.
Oricât de strălucite au fost victoriile împăratului împotriva carpo-goţilor,
aceştia din urmă se pare că şi de data aceasta au produs pagube serioase
oraşelor dunărene şi moesice. Durostorumul ca şi alte centre dezvoltate, ce
Ex Ponto nr.3, 2010
183