Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Acesta, ajutat de plutonierul major, îşi strângea instrumentarul. Sigilă
caseta metalică, în care depusese probele materiale culese de la faţa locului,
şi o duse la maşină. Apoi, veni şi se aşeză lângă procuror.
- Am terminat, îl anunţă.
- Cum a fost?
- Destul de greu. Aproape neconcludent. Mulţimea care a pătruns în gang
după descoperirea cadavrului a distrus majoritatea eşantioanelor. Dar pe
acoperişul cabinei am găsit mai multe urme. Ale victimei? Ale altor persoane?
Care anume? Rămâne să stabilim. Poate fi vorba de crimă. Însă nici varianta
sinuciderii nu este exclusă.
- Să nu ne grăbim cu concluziile, îl opri pleşuvul cu o voce fără culoare,
semn că şi pentru el nimic nu era clar. Pare a fi sinucidere. Dar, la fel de bine,
şi crimă. Însă aparenţa poate să ne înşele. Ceea ce este clar până acum, îl
reprezintă mobilul faptei. Fie sinucidere, fie crimă, ele au avut un motiv pasional.
Iubirea neîmpărtăşită a victimei pentru balerină.
- Să recunoaştem, nu unul oarecare, surâse criminalistul. Este a naibii
de frumoasă Andrada asta !
- Aşa muiere faină chiar n-am mai văzut, zise şeful de post.
- Pică de arătoasă, dracu s-o ia! adăugă sergentul major.
- Da, murmură pleşuvul. O femeie foarte frumoasă. Însă o femeie frumoasă
este oricând sursă de nenorociri.
- Faină şi veninoasă, chicoti Ilie.
- Dar de aici până la viaţa unui om… Nimic nu se compară cu viaţa. Şi
nici nu merită...
Veselia le pieri de pe chipuri. Rămaseră să chibzuiască în tăcere. Dar
parcă nu la faptă, din punctul de vedere care îi interesa şi raportat la calităţile
pe care le deţineau, ci ca oameni simpli, pe care ea îi zguduise şi-i pusese
pe gânduri.
- Să aşteptăm raportul medico-legal, urmă procurorul. Posibil să ni se
rezerve surprize pe care nici nu le bănuim. Plutonier major Ilie! se întoarse.
- Ordonaţi! încremeni acesta în poziţia „drepţi”.
- Anunţă pe cei audiaţi să se prezinte la post. Pentru a da şi declaraţie
olografă. Ne întâlnim acolo...
Ex Ponto nr.3, 2010
51