Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2010
În anul 1960, va fi numit director al Departamentului Muzical din Ministerul
Culturii, iar în anul 1966, director general al Operei Române.
Începând cu anul 1960, se va dedica învăţământului universitar, trecând
prin toate treptele didactice, până la titlul de profesor şi conducător de Doctorat,
la catedra de dirijat coral.
În anul 1963, Marin Constantin înfiinţează Corul Naţional de Cameră
Madrigal, nucleul constituindu-l o parte dintre coriştii de la Corul U.T.C. Corul
Madrigal a susţinut peste 3500 de concerte în ţară şi în străinătate. Existenţa
corului Madrigal în România a reprezentat un adevărat fenomen care a impulsionat
dezvoltarea muzicii corale româneşti atât pe plan interpretativ cât
şi pe plan componistic. Primul turneu în străinătate al corului Madrigal, avea
să aibă loc în Germania – la Halle, în cadrul Festivalului „Georg Friedrich
Händel”, urmând concerte la Leipzig, Dresda, Cottbus, Frankfurt am Oder,
Berlin. Au urmat participările la Festivalul Primăvara, la Praga şi la Festivalul
de la Bydgoszcz – Polonia, unde era impus un repertoriu de muzică bizantină,
turneul de la Paris, Zilele festive ale Budapestei, în Bulgaria, în Anglia,
Iugoslavia, Spania, Belgia, toate aceste participări contribuind la impunerea
artei corale româneşti pe plan european.
În anul 1968, Casa de discuri Electrecord a editat discul de Colinde româneşti.
Anul 1969 a fost anul primului turneu peste ocean (care a durat 47 de
zile) şi care a generat o adevărată avalanşă de articole în presa americană
care a prezentat corul Madrigal ca pe un adevărat miracol. Acesta a fost doar
începutul, urmând apoi mii de concerte pe toate meridianele globului. La
împlinirea a 10 ani de existenţă a corului, Anatol Vieru avea să sintetizeze
activitatea corului: „Ce a făcut Madrigalul în aceşti zece ani"?
- A căutat şi a găsit un stil de existenţă, de muncă, de interpretare.
- A căutat şi a găsit un repertoriu, care porneşte de la colind, monodie
bizantină şi preclasică, pentru a ajunge la compoziţia contemporană din ţară
şi din străinătate.
- Corul Madrigal a dus acest repertoriu în multe colţuri ale lumii şi a fost
răsplătit cu aplauze şi faimă.
- Dirijorul şi animatorul care a impulsionat această evoluţie a dovedit
inteligenţă, tenacitate şi intuiţie. El a înţeles că tradiţia şi noul merg mână în
mână, nutrindu-se reciproc”. 1
Maniera de cânt „non vibratto” este descrisă de către dirijor ca fiind rezultatul
unei tehnici de cânt speciale, bazată „pe stăpânirea perfectă a tehnicii
respiratorii, mare supleţe şi lejeritate în execuţia pasajelor pe nuanţe foarte
reduse”. 2
Marin Constantin a fost în permanenţă preocupat de emisia sunetului,
respectând particularităţile timbrale ale vocilor, dar în acelaşi timp a cultivat
expresivitatea interpretării, izvorâtă din comuniunea spirituală dintre dirijor
şi cor. Într-un capitol al monografiei dedicate corului, Viorel Cosma numeşte
corul Madrigal: „Laborator al creaţiei corale contemporane”, subliniind
„potenţele neatinse vreodată de o altă formaţie corală românească”care au
„stimulat fantezia creatoare a compozitorilor noştri, încât şi acei muzicieni
care nu abordaseră genul polifonic vocal (Ştefan Niculescu, Myriam Marbé)
s-au apropiat cu certitudine de muzica corală”. Corului Madrigal i-au fost
dedicate numeroase lucrări, care au fost interpretate magistral atât în ţară
cât şi în străinătate.
Muzicologul Grigore Constantinescu a încercat să definească stilul
corului Madrigal: „Madrigalul înseamnă materializarea unui spirit coral, care
176