Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2010
trec Dunărea şi pătrund în provincie ajungând chiar până în Macedonia. Ruta
costobocilor a fost cea pe care şi predecesorii lor cu şapte decenii înainte au
urmat-o: au forţat vadul Dunării pe la Dinogetia şi au urmat drumul central
dobrogean până în Balcani. Ei au produs pagube destul de serioase aşezărilor
pe care le-au întâlnit în cale, cum au fost în cazul Ibidei, Ulmetum-ului,
Tropaeum-ului Traiani, Durostorum-ului, etc. 23 Cea mai serioasă rezistenţă pe
care au întâlnit-o, s-a produs la Tropaeum Traiani, dar fără izbândă din partea
romanilor, după cum ne arată şi cele două inscripţii descoperite în cetatea
fondată de Traian, de altfel singurele mărturii epigrafice din toată peninsula
Balcanică care ne vorbesc despre invaziile costobocilor 24 .
Prima dintre aceste inscripţii aparţine unui personaj de origine geto-tracă,
Daizus Comozoi, interfectus a Castabocis 25 , care a fost înmormântat de către
fiii săi romanizaţi Iustus şi Valens 26 . Cât timp a fost cunoscută doar piatra
funerară a lui Daizus, s-a emis ipoteza că acesta din urmă a fost ucis cu prilejul
unei banele razii de jefuire ale costobocilor prin teritoriul cetăţii Tropaeum. 27
A doua inscripţie însă a schimbat foarte mult aspectul problemei, deoarece
aparţine unui magistrat suprem al cetăţii – duumvir –, care a fost capturat şi
ucis de către costoboci: „L. Fufidius Lucianus, decurio municipii, deceptus a
Castabocos (sic) duumviratu suo.” 28 De pe urma acestei inscripţii s-a ajuns
la concluzia că cetăţenii oraşului şi-au apărat vitejeşte zidurile, alături de
vexilaţiile legiunilor care staţionau acolo. Cetatea Tropaeum Traiani, aşezată
într-o poziţie strategică atât de însemnată, şi-a îndeplinit cum a putut funcţiunea
pe care i-a indicat-o odinioară fondatorul său.
În timpul acestor evenimente ce se petreceau în jurul anului 170 p.Chr.
cetatea de la Durostorum şi teritoriul său au fost afectate, dar cercetările arheologice
ne indică faptul că pagubele nu au fost atât de însemnate 29 precum cele
din cetatea Tropaeum Traiani. Cu toate acestea de-a lungul secolului al II-lea
p.Chr., până spre mijlocul secolului al III-lea p.Chr., aşezarea civilă şi castrul
de la Durostorum au o perioadă de înflorire şi prosperitate. Din vremea lui
Hadrian sau cel mai târziu a urmaşului său, canabae-le dezvoltate în jurul castrului
primesc titlul neobişnuit de canabae Aeliae, gentiliciul imperial marcând
dezvoltarea lor deosebită 30 . Înflorirea este ilustrată şi prin ridicarea la rangul
de municipium a aşezării civile în vremea împăratului Marcus Aurelius 31 .
Dezvoltarea economico-culturală a fost confirmată şi de situaţia din teren,
unde cu ocazia săpăturilor arheologice s-au descoperit băile publice ale
oraşului, temple, altare, locuinţe private, toate conţinând un inventar mobil
foarte bogat format din elemente arhitectonice, vase ceramice, ustensile
diverse, monede, statuete etc 32 , precum şi inventarul funerar foarte bogat al
necropolei ce datează din acele secole; exemplul cel mai bine cunoscut este
mormântul descoperit accidental în anul 1968, cu un inventar funerar impresionant:
o fibulă de aur, două săbii cu mâner de lemn, patru vârfuri de suliţă,
aplice de curea din argint, un inel de aur cu gema pe care este reprezentată
zeiţa Fortuna, o monedă de pe vremea împăratului Probus (276-282 p.Chr.);
lângă sicriu au fost descoperite rămăşiţele unui car de luptă cu patru roţi,
îngropat în timpul ceremoniei funerare, împreună cu cei patru cai ataşaţi
de el. Carul este împodobit cu numeroase aplici din bronz şi statuete cu
reprezentări de zei, creaturi mitologice, satiri şi o panteră. Mormântul este
datat spre sfârşitul secolului al III-lea şi, cu sigurantă, a aparţinut unui oficial
de rang înalt care făcea parte din legiunea a XI-a Claudia pia fidelis 33 . Toate
aceste lucruri ilustrează perioada de prosperitate a aşezării de la Durostorum,
de-a lungul celor două secole de linişte şi stabilitate în imperiu.
182