Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

imagine
ILEANA MARIN
Mircea Mihai Ciobanu:
sensul destinal al operei
D
e la debutul în pictură sub semnul maestrului Corneliu Baba la finalul literar
în cheie barocă din Estetica Morţii, Mircea Mihai Ciobanu a traversat două
mari etape de creaţie experimentând în pictură, grafică şi sculptură. Prima
etapă este un demers de definire a identităţii creatoare în care Ciobanu
dialoghează cu maeştrii picturii cu care are afinităţi artistice: Caravaggio,
Tintoretto, Rembrandt, Goya şi Baba. De la primele expoziţii a fost aclamat
de criticii de artă: Edgar Papu a apreciat „substratul simbolic al culorii” şi
„pictura concretă, senzuală, aproape tactilă, şi totuşi intens spirituală”,
Dan Grigorescu „materialitatea culorii”. Dan Mutaşcu a văzut dimensiunea
filozofică a picturii lui, în vreme ce Corneliu Ostahie a considerat că prin
„eliminarea conturului” Ciobanu a afişat „ignorarea voită a materialităţii
obiectelor”. După decizia din 1980 de a se stabili în Belgia, un an mai
târziu optând pentru Elveţia, Mircea Ciobanu a continuat să lucreze intertextual,
adică să-şi aproprieze iconografic elemente recognoscibile din
maeştrii picturii universale de la Da Vinci la Goya. Efortul său de definire
artistică este elogiat de critica internaţională. Pentru Christophe Gallaz
pictura lui Ciobanu trădează o „căutare fundamentală” de o „claritate
suberbă”, iar pentru Dominique Vollichard o „alchimie transfigurativă” a
unei „materii extrem de condensate”. Françoise Jaunin o cataloghează
drept „exaltare mistică” sau „superbă reîncarnare colectivă”, menţionându-i
pe Tintoretto, Da Vinci, Rembrandt, El Greco. Spre sfârşitul anilor
80, Ciobanu descoperă impactul pictural al simbolurilor religioase şi
masonice pe care le combină într-un text pictural cu vădite reminiscenţe
ale avangardei româneşti aşa cum fusese receptată în spaţiul francez
şi elveţian, mai ales prin lucrările lui Victor Brauner. Pictura lui Ciobanu
lasă în mod conştient vizibile urmele maeştrilor pentru a-şi putea afirma
originalitatea în continuitatea tradiţiei europene fără rupturi sau tensiuni.
Intelectualismul lui Ciobanu se manifestă plenar în fiecare mediu indiferent
de substanţialitatea lui specifică. În culorile de ulei, în gravuri, la fel
ca şi în sculpturile turnate în bronz aurit sau în literatură, versatilitatea sa
artistică îi permite explorarea dilemelor profunde în legătură cu natura
umană, cunoaşterea religioasă, problematizarea de ordin filozofic sau,
pur şi simplu, posibilitatea artistică de a surprinde sensul existenţei.
Ex Ponto nr.3, 2010
83