Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

eceptarea anticilor
ŞTEFAN CUCU
Scrisorile latineşti ale lui Petrarca
G
enul epistolar a înflorit foarte mult în antichitate, fiind preţuit îndeosebi
de către romani. Sunt vestite culegerile de scrisori ale lui Cicero: Către
prieteni (Ad familiares), Către Atticus (Ad Atticum), Către fratele Quintus
(Ad Quintum fratrem), Către Brutus (Ad Brutum), ca şi Scrisorile către
Luciliu (Epistulae ad Lucilium) ale filosofului Seneca. Sunt preţuite pentru
valoarea lor documentară şi Scrisorile lui Pliniu cel Tânăr.
La cunoscuta Editură ieşeană „Junimea” a apărut, în anul 2009, o carte
de mare valoare ştiinţifică: ediţia bilingvă a epistolelor latineşti ale lui Francesco
Petrarca, intitulată: Către mai vestiţii înaintaşi (Antiquis illustrioribus).
În fruntea cărţii se află o remarcabilă introducere, semnată de clasicista
Mihaela Paraschiv, profesor universitar doctor în cadrul Universităţii „Al. I.
Cuza” din Iaşi, şefa Catedrei de Filologie Clasică a Facultăţii de Litere.
După cum scoate în evidenţă comentatoarea, traducătoarea şi îngrijitoarea
acestei ediţii, „scrisorile lui Francesco Petrarca «Către mai
vestiţii înaintaşi» (Antiquis illustrioribus), din cel de-al XXIV-lea volum al
culegerii sale epistolare Familiares, apar acum pentru prima dată în spaţiul
românesc al receptării petrarchiste în versiune bilingvă, latino-română”
(p. 26).
În epoca prerenascentistă şi în cea renascentistă se redescoperă –
după cum se ştie – antichitatea clasică, limba latină bucurându-se de un
prestigiu deosebit, fiind principalul mijloc de exprimare pentru scriitorii şi
oamenii de ştiinţă ai vremii. Ca un veritabil umanist, Francesco Petrarca
a manifestat un adevărat cult pentru antichitate - în special pentru Roma
antică -, încercând s-o restaureze, s-o reînvie, căutând şi cercetând cu
pasiune, cu acribie manuscrisele unor renumiţi scriitori latini. În vestita
sa Istorie a literaturii italiene (Storia della letteratura italiana), Francesco
de Sanctis afirmă următoarele, scoţând în evidenţă faptul că marele
prerenascentist se afla „într-o familiaritate intimă cu scriitorii cei mai mari
ai antichităţii greco-latine”: „La Petrarca, acest caracter al generaţiei noi
se manifestă cu energie. A făcut călătorii lungi şi obositoare pentru ca să
descopere operele lui Varro, istoriile lui Pliniu, a doua decadă a lui Tit-Liviu;
a găsit epistolele lui Cicero şi două dintre discursurile acestuia. Datorăm
îndemnurilor şi generozităţii lui cea dintâi traducere a lui Homer şi a câtorva
scrieri ale lui Platon. Descoperitor neobosit de codice, corecta, adnota,
Ex Ponto nr.3, 2010
97