Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

DORINA GRĂSOIU
Poarta spre dincolo
D
acă regret ceva este faptul că acest remarcabil roman al Elisabetei
Isanos - Poarta de vest - a apărut de-abia acum. Pentru că, după ce în
Dicţionarul General Al Literaturii Române i-am creionat portretul poetei
şi prozatoarei, credeam că am reuşit să surprind atât lirismul, cât şi fibra
fantastică, atât ludicul, dar şi modul personal de a medita asupra vieţii şi
a morţii. Pe scurt, destinul creaţiei sale părea împlinit prin volumele de
versuri, proză, traduceri, memorialistică, bine primite de public, deşi puţin
mediatizate.
Cu acest ultim roman, Poarta de Vest*, Elisabeta Isanos nu numai
confirmă, dar şi potenţează calităţile evidenţiate în scrierile anterioare.
Doar că aici intervine un element inexistent (sau aproape) până acum:
ambiguitatea, finalul deschis, cu n posibilităţi de interpretare din partea
receptorului.
Dacă ar fi să rezum romanul limitându-mă strict la structura lui narativă,
ar suna ciudat, dar atât: un miner din Valea Jiului - Mihai Vitezu (atenţie,
nu Viteazu!) - disponibilizat (ca atâţia alţii) după ‘89, se vede părăsit
de soţie şi copil, după ce-şi cheltuise pe medicamente toţi banii oferiţi
compensatoriu. Fără adăpost, fără vreun venit minim, ajunge boschetar,
vagabond, dar nu cerşetor. Îi repugnă postura, fiind, funciarmente, un om
cinstit, muncitor şi mândru. Când totul părea pierdut apare, din neant, un
ins providenţial (Corlăţeanu), oferindu-i un incredibil contract în Spania:
acela de a o căuta, în lumea de dincolo, pe soţia moartă a patronului său,
spre a-i transmite un tardiv mesaj de dragoste din partea lui. Din acest
punct, romanul capătă brusc o altă dimensiune, plonjând în universuri
halucinante, precum cel al iadului, al purgatoriului şi al raiului, aşa cum
şi le imaginează soţul femeii moarte. De fapt, întreaga substanţă a cărţii
constă tocmai în această uluitoare experienţă pe care, mental, eroul o
traversează: iniţierea în moarte, lenta învăţare de a muri.
Numai că pragul dintre cele două lumi: cea reală şi cea imaginară este
greu de trecut şi ireversibil. Tocmai de aceea, romanciera optează pentru
un final care lasă loc celor mai neaşteptate concluzii: fie minerul scăpând
dintr -un atentat, devine victima malaxorului unei maşini de salubritate,
fie, rămânând în viaţă, este contactat de aceeaşi călăuză (Corlăţeanu),
*Elisabeta Isanos, Poarta de Vest. Aventurile unui cetăţean român, Editura
Lucman, 2010
Ex Ponto nr.3, 2010
143