Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2010
asta am făcut-o, am citit o parte din scrierile ultimilor doi (fragmente din De
Architectura lui Marcus Vitruvius Pollio şi din Un oraş contemporan, Spre o
arhitectură, chiar şi Le Modulor, scrise de Le Corbusier) şi studii referitoare la
personalitatea lor, în secret, să nu fiu obligată cumva, cu alt prilej, să recunosc
o asemenea lacună în cultura mea de liceană cu pretenţii…
Dar Doctor Faustus nu stă deschis la Cum am scris…, ci la romanul propriu-zis,
capitolul Suita de cântece Paradiso a lui Adrian pe teme din Purgatoriu,
unde barasem cu creionul câteva rânduri, impresionată de perspectiva pe
care o crează autorul asupra demonismului geniului. Adrian susţinea că muzica
şi cuvântul sunt acelaşi lucru, că muzica începe prin a fi cuvânt, că putea fi
concepută şi pregătită prin cuvânt, că Beethoven fusese văzut compunând
în cuvinte: E absolut natural ca muzica să ia foc la atingerea cuvântului, ca
verbul să ţâşnească din muzică, cum se întâmplă către sfârşitul simfoniei a
noua, în definitiv doar e adevărat că toată evoluţia muzicii germane tinde către
drama verb-cânt a lui Wagner, şi-n ea îşi află idealul. Nu stau să verific dacă
am reprodus textul exact, deşi am romanul la îndemână, sunt sigură că nu
am greşit, că nu am atins nici cu umbra unei petale sacra lui semnificaţie. Nu
stau să verific… Click! Beethoven. Click! Simfonia a noua… La mare, un pirat
cu pielea de ciocolată comercializa pe plajă casete înregistrate: Ia maneaua,
ia maneaua / că-i mai bună decât greaua… / Ia manele, ia manele / Ia şi alte
cânticele... Piaţa muzicii în România: două treimi - manele, optsprezece la
sută - muzică rock, cincisprezece la sută – celelalte specii ale muzicii lejere,
iar ce rămâne e Muzică. Eu sunt şi o împătimită a rockului, inclusiv a multora
dintre marii lui blestemaţi şi a celor etichetaţi în fel şi chip din comoditate de
gândire… Interpretează Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu”,
cu George Georgescu la pupitru, şi corurile reunite ale Filarmonicii şi Radioteleviziunii,
sub bagheta lui Vasile Pântea şi a lui Carol Litvin. Ce vremuri!
Ce aristocrat marele G.G.! Cu câtă forţă a demonstrat lumii că muzica stă
deasupra politicii şi a politrucilor, că muzica este şoapta divină a Cosmosului!
Un damnat George Georgescu! Ca şi Titanul de la Bonn.
Partea I, Allegro ma non troppo, un poco maestoso…, formă de sonată,
putând avea existenţă de sine stătătoare, arhitectură inspirată de zei păgâni
păcătoşi. Hălăduiesc prin sublime tărâmuri beethoveniene, la braţ cu Wagner
şi cu George Bălan şi cu… sigur cu George Georgescu, cu Pântea şi Litvin.
Primele mişcări, temele… orchestra… atmosferă sumbră, germanică, faustică
şi, imprevizibilă, explozia, a bucuriei, a libertăţii… flautul, clarineţii, fagoturile…
discursul muzical… sufletul care aspiră spre bucurie luptă cu strigoiul ostil
care se interpune între noi şi fericirea terestră… Lupta e în noi. Încordare, vis,
victorie, durere, deziluzie, omenescul, preaomenescul. Paroxismul - Wagner,
tristeţea sumbră învăluie şi vrea a pune stăpânire, în teribila sa măreţie, pe
o lume pe care Dumnezeu a creat-o pentru bucurie… Brusc, altceva, iarăşi,
un parfum premonitoriu… Doar o promisiune de parfum pre…
Şi fantazez pe claviatura computerului meu…
Hai, creează!
Creăm. Umanizăm Divinul. Christos pe Muntele Măslinilor, Appasionata…
Mensch, hilf dir selbst, Omule, ajută-te singur!
Păcătuieşte prin trufie, Doamne, e mândru, dârz, năvalnic, pasionant,
neînfrânat în toate, e ameninţător şi răzvrătit… caută dreapta pedeapsă…
L-am dăruit cu har rupt din Mine, fă-l să Ne simtă puterea. Atinge-i auzul.
Fă-l să înţeleagă că Dumnezeu şi Cosmosul şi Armonia sunt în el, şi să
scormonească în hăurile din sine după tot ce există în afară, până va găsi
28