Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

cronică literară
NICOLAE ROTUND
Jean Bart - Europolis
S
Ex Ponto nr.3, 2010
olicitat să scriu Prefaţa la o nouă ediţie a romanului Europolis*, constat
acum, la peste patru decenii de la prima lectură, că impresiile, în
bună măsură favorabile, de atunci, nu au suferit mutaţii fundamentale.
Poate o mai evidentă detaşare faţă de destinul unor personaje.
Doar cursul tragic al oraşului-port Sulina şi-a păstrat intact ecoul.
Jean Bart este pseudonimul literar al lui Eugeniu Botez. Bunicul mamei
sale a fost Gheorghe Sion - poet, prozator, traducător. Poezii ca Limba românească
şi Pluguşorul i-au adus notorietate în epocă. Tatăl, Panaite Botez, fost
căpitan de dorobanţi în Războiul de Independenţă, va avansa în timp până la
gradul de general de brigadă. Fratele mai mic al lui Jean Bart, Octav Botez,
critic literar şi fost profesor universitar al Facultăţii de Litere şi Filosofie din
Iaşi, se va stinge din viaţă la nici 60 de ani după o lungă suferinţă cardiacă.
Prozatorul Jean Bart se naşte la Burdujeni - Suceava în 1874 la Iaşi,
unde se va muta cu familia, l-a avut în clasa a II-a institutor pe Ion Creangă.
După absolvirea gimnaziului urmează cursurile din domeniul militar pe care
le absolvă cu gradul de sublocotenent. Aplicaţia o face la marina regală, unde
va îndeplini, printre altele şi funcţia de comisar maritim şi de comandant al
porturilor Sulina, Călăraşi, Constanţa. Decedează şi el înainte de a împlini
60 de ani, din cauza unui diabet neglijat datorită unui travaliu îndelungat şi
intens. Este anul 1933, al apariţiei romanului Europolis, care l-a consacrat
definitiv ca scriitor. Este şi anul când urma să i se acorde Premiul Naţional
pentru proză.
Deşi sunt prezentate mai multe destine care în cea mai mare parte se
împletesc, adică scurte naraţiuni, autorul dovedeşte că este capabil de o largă
respiraţie epică absorbită de axis-ul romanului - Sulina. Evenimentele se
desfăşoară crescendo, într-o notă de tensiune ce determină sfârşitul tragic al
câtorva protagonişti. Stamati Marulis, unul dintre nenumăraţii greci, locuitori ai
Sulinei, patron de cafenea, primeşte o scrisoare din partea fratelui mai mare
Nicola Marulis, din America. Plecat de acasă de copil, nu s-a mai ştiut nimic
de el. Acum îşi anunţa sosirea definitivă. Ştirea bulversează existenţa relativ
*Ed. „Ex Ponto”, Constanţa, 2010. Ediţie îngrijită de Ioan Popişteanu
112