Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

presupune o concepţie interpretativă dăltuită până la transparenţă, axată pe
muzicalitate, sensibilitatea redării textului, sonoritate cristalină, clarificarea
liniilor şi exactitatea detaliilor. În acest cor se cântă cu aceeaşi măiestrie
orişice, ceea ce pledează pentru paleta repertorială infinită, neexcluzând
preferinţa pentru anumite zone stilistice, perioade, compozitori… În plus,
nu o dată, recurge la sonorităţi instrumentale în anumite piese, coriştii fiind
obişnuiţi să le întrebuinţeze cu siguranţă. De altfel, clasa profesionalismului
apare atât de înaltă, încât a permis însuşirea şi, deci, vehicularea celor mai
moderne modalităţi de tehnică vocală, facilitând deţinerea secretelor de
emisie, de articulare post expresioniste, într-o diversificare ce antrenează şi
principiile aleatorismului… Marin Constantin a stimulat fanteziile creatoare,
generând o întreagă literatură, făcând ca şcoala componistică românească
să cucerească piscuri temerare. 3
Viorel Cosma avea să sublinieze „secretul perfecţiunii absolute a Madrigalului”
care nu se datora numai „unei maxime tehnici profesionale” ci şi ale
„unei ideale fuziuni spirituale… Acest îndelung proces de fuziune spirituală,
adesea intraductibil prin cuvinte datorită caracterului său inefabil, determină
tensiunea emoţională a fiecărui concert. Aici fiecare piesă, fiecare public,
fiecare sală, fiecare moment al concertului, acţionează diferit, asupra monolitului
dirijor – cor, oferind rezultate direct proporţionale cu echilibrul spiritual
realizat de interpreţi. Stăpânindu-şi formaţia nu numai prin intermediul gestului
exterior, cât mai ales prin sugestia interioară, Marin Constantin a reuşit să
împrumute cu deosebire din repertoriul original românesc – acel ethos particular
al poporului nostru”.
Despre măiestria drijorului Marin Constantin, critica muzicală internaţională
avea să găsească cele mai sugestive metafore.
Marin Constantin a fost discipolul maeştrilor Ştefan Popescu, Ioan D.
Vicol, Dumitru D. Botez. La rândul său, aduce o contribuţie deosebită în pedagogia
artei corale contemporane, impunând un stil şi o tehnică de interpretare
care a deschis un nou orizont al artei corale româneşti. Marin Constantin şi-a
susţinut teza de doctorat la Cluj, sub îndrumarea lui Sigismund Toduţă, cu
tema: Contribuţii la tratarea teoriei şi construcţiei şi interpretării corale.
Ciclul de zece LP-uri, CD-uri, intitulat Arta construcţiei şi interpretării
corale, a fost editat de Electrecord şi reprezintă un curs modern de dirijat,
chintesenţa unei experienţe strălucite ca dirijor al Corului Madrigal, ca pedagog,
profesor la catedra de dirijat a Conservatorului din Bucureşti. Acest
ciclu de discuri este un curs cu exemplificări din bogata paletă repertorială
a Corului Madrigal. Iată tematica propusă: Patentul „Madrigal” în construcţia
instrumentului coral cameral; Valenţele omogenităţii spirituale, Concepţie,
stil, interpretare; Virtuţile şi servituţile Renaşterii europene; Melosul popular,
cântul bizantin şi cel gregorian – esenţe ale patrimoniului românesc; Specificul
clasicismului şi modernismului autohton; Gândire şi limbaj muzical în creaţia
contemporană românească. Marin Constantin, în cursul de dirijat discografic
intitulat Arta construcţiei şi interpretării corale, prezintă teoretic şi practic,
modele de interpretare realizate de corul Madrigal. Concepţia sa dirijorală
porneşte de la ideea că un cor nu trebuie privit ca un cvartet de coarde, ci
ca un singur instrument, sau mai bine zis, ca o singură imensă coardă pe
care poţi obţine sunete de înălţimi diferite, dar de culoare unică: „Legătura,
continuitatea firească dintre sopran şi alto pe de o parte, în sfârşit apoi dintre
tenor şi bas, constituie problema cheie în ansamblul coral”. Corul Madrigal
are o sonoritate unică, realizată printr-o tehnică vocală specială care conduce
Ex Ponto nr.3, 2010
177