Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2010
Secretul a rămas ca o scorbură acoperită de frunziş. Ca şi cum n-ar fi.
Însă, era viu. Inima îi bătea în timpul anilor.
De câte ori Mihal Albul a vrut să-l împuşte pe Tamburul!
Să fi venit timpul de răsplată? Nimeni nu va afla. Funia aceea stă bine
pe grinda lată în grajd. E acoperită de praful vremii. Este funia lui Eniu. Din
căruţa lui a luat-o ea.
Copiii şi nepoţii au crescut. Au dispărut prin oraşe şi ţări străine. Nimeni
nu se interesează deja de traiste cu minciuni vechi.
Într-o noapte de iarnă Albul aruncă funia pe pragul lui Eniu. În zori câinele
lup al lui Tamburul, numit Gorbaciov, urlă a mort. Stăpânul lui se spânzurase.
Hunter aude şi coboară cu jeepul. Este atent să nu treacă peste cuiele puse
pentru alţii. Barba lui Albul se face una cu zăpada. Rătăcea prin pustietate.
Hunter trece pe lângă bătrân fără să-l zărească. Omul se preface că citeşte
urmele de vânat aplecat deasupra propriei umbre.
Ciuta paşte blând. Luna albeşte întunericul printre copaci. Ogorul cu vânat
adoarme lângă pădure.
Un cer senin răsună deasupra spicelor de ovăz. Pe drumul negru sar
broscoi. Îşi umflă pieptul caraghios. Îşi întind stângaci picioarele lungi. O
gărgăriţă doarme sub o frunză de mur. Visează picătura de rouă în care se
va oglindi mâine.
Un drum negru şi arcuit huruie în curbe. Dispare treptat. Dimineaţa întotdeauna
păşeşte după fiorul visului.
Zboară din loc în loc potârnichi. Zornăie tălăngi. Bătaia aripilor se aude
departe.
La fiecare zgomot Ciuta ridică capul. Ciuleşte urechile. Se uită în jur. Este
fidelă instinctului său – să fie prevăzătoare şi precaută. Ea paşte liniştit, dar
ochii i s-au aprins. Raza farurilor s-a revărsat în ei.
Ciuta calcă pe loc. S-a tras înapoi. Urechile în mişcare. Un alb orbitor s-a
întins în faţa ei. A simţit miros de benzină.
Motorul huruie monoton. Animalul nu mişcă, ţintuit de lumină. Se aud
înjurături. Şi-au dat seama că au luat cuiele puse de Hunter.
Pădurea încă nu a adormit adânc. Ciuta a trecut săgeată prin ea. S-a
oprit un pic sub crengi. Şi-a ascultat bătăile inimii, a urmărit zgomotele umane
care se stingeau.
Ea are experienţă. A mai trecut şi prin alte pânde. A îndrăznit să fete în
cimitirul vechi. Să trăiască acolo. În iarba umedă se văd portretele de porţelan
albe ca oasele. Feţe de bătrâni, de femeie tânără, de copil, de bărbat
cu mustăţi. Nimeni nu vine de ani de zile. La fel, nici vreun vânător n-a mai
trecut de mult.
Ciuta a dispărut în cimitir. O aşteaptă odorul ei. Aici iarba e grasă. Ovăzul,
porumbul lăptos, grâul dau mai multă putere, dar sunt pe locuri periculoase
şi depărtate.
El s-a cuibărit în ea şi a adormit cu visul cel mai dulce. Ce-i trebuie unei
mame? Hrană ca să aibe lapte, adăpost greu accesibil pentru alţii. Căldură
sub stele pentru a se relaxa şi a gusta clipa.
Prezentări şi traduceri din limba bulgară de
PARASCHIVA BOBOC
82