Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Preda: Întâlnirea din pământuri, Ana Roşculeţ, Desfăşurarea, Moromeţii,
Ferestre întunecate, Îndrăzneala, Risipitorii, Imposibila întoarcere, Marele
singuratic, Delirul, Cel mai iubit dintre pământeni, alcătuiesc o frescă a lumii
munteneşti (ţărăneşti şi citadine) în perioada interbelică şi a celui de-al doilea
război mondial. Moromete şi Victor Petrini sunt personaje tipice pentru voinţa
neînduplecată şi comportamentul neîngrădit de reglementările sociale. Băieţii
lui Moromete hăituiesc şi ei prin mai multe romane.
Marin Codreanu îşi propune de la început să facă un singur roman fluviu,
având ca model fresca pe care ar fi vrut s-o realizeze Marin Preda. Desigur,
nu vreau să afirm că Marin Codreanu ar avea forţa expresivă a modelului său
exemplar. Autorul Dadei a scris câteva volume de versuri, care se lasă citite
prin cheie simbolică sau alegorică. Stilul nemetaforic al versurilor cred că l-a
ajutat în scrierea unei proze realiste needulcorată liric.
În primul volum al romanului Dada, Marin Codreanu abordează perioada
de începere a celui de-al doilea război mondial (lunile septembrie-octombrie
1939), va continua cu aceea a celui de-al doilea război mondial, şi poate va
ajunge, în final, aproape de zilele noastre. În prefaţa romanului Dada, Petre
Ionescu semnalează parfumul moromeţian. Într-adevăr Marin Codreanu,
născut la 16 sept 1937 în satul Ştirbeţi, comuna Cucuieţi, jud. Teleorman,
aparţine lumii descrise de Marin Preda. Curtea lui Mantu, descrisă de Marin
Codreanu, este şi ea un fel de grădină a lui Iocan. Aici, Mantu, cel mai bine
informat dintre săteni, întrucât avea un radio cu galene, le comunica ştirile
consătenilor. Cel mai mult îi place să povestească, urmând o regie proprie
menită să impresioneze auditorii (exemplificând cu lecturi din revistă), moartea
la datorie a fiului său Vasile, la 4 septembrie 1939. Soldatul fusese ucis,
împreună cu alţi cinci grăniceri şi cu sergentul lor, de o formaţie paramilitară
hortystă, la Diosig, cu o zi înainte de predarea pichetului grăniceresc românesc
către grănicerii unguri, în urma Diktatului. Cu toată durerea suferită, Mantu
este mândru că fiul său a murit ca un erou.
Personajele romanului posedă caracteristicile puternice ale omului de la
munte: hotărâre, dârzenie, abilitatea de a se descurca şi nu se supun constrângerilor
legale decât până la un anumit punct. Ca să îşi facă dreptate, Didina,
fiica lui Mantu, îl dă în judecată pe calomniatorul care o acuza de imoralitate
în lipsa soţului plecat în armată şi în instanţă, enervându-se îl bate cu registrul
de stare civilă, pe care îl distruge, motiv pentru care este amendată cu doi poli
(sumă importantă pe vremea aceea). Născând un băieţel şi neştiind cum să
se descurce, apelează la părinţii ei. Mama ei, Dada Maria (de la care romanul
îşi trage numele) o sfătuieşte să-i trimită o telegramă soţului ei, Petruţ, aflat în
cazarmă. Petruţ este şi el un personaj robust, bine conturat, destoinic. Acesta
părăseşte cazarma şi după multe peripeţii reuşeşte să-şi rezolve treburile şi
să se întoarcă până a doua zi la unitatea militară.
Marin Codreanu construieşte cu mână sigură arhitecturi epice. Un episod
crud şi tandru îl constituie drumul lui Mantu cu boierul Victor Kisim la Roşiori,
pentru ca primul să plătească amenda Didinei, iar apoi, cei doi să-şi facă un
control medical de rutină. Mantu nu are prea mari probleme cu sănătatea,
dar doctorul Noica îi prezice boierului că nu va mai trăi decât trei luni. La
întoarcere în sat, boierul moare instantaneu, aflând de sfârşitul tragic al fiului
său Tomică, prins de cureaua morii familiei.
Alt personaj, mândru şi liber, este comandorul de aviaţie Gheorghe Miclescu,
cel care după părerea mea îl are ca model pe Victor Petrini, eroul
romanului Cel mai iubit dintre pământeni, scris de Marin Preda. Miclescu
Ex Ponto nr.3, 2010
149