Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

sociale, în funcţie de valorile asumate şi analiza culturii ca pe o creaţie de
valori. 10 Din această perspectivă, orice spaţiu cultural este, prin creaţiile care îl
ordonează, inevitabil şi un spaţiu axiologic, şi o referinţă identitară, deoarece,
îşi va raporta produsul artistic la câteva constante, naţiune, epocă, cerc de
cultură şi evident, artistul individual ca agent producător al operei. 11
Ca document refrangibil al unei epoci, textul literar înregistrează fapte de
existenţă semnificative, conţinuturi sufleteşti în care s-au oglindit istorii trăite,
teme care pun în ecuaţie arta de a trăi, soluţii posibile la problemele eterne
ale umanităţii: iubire, prietenie, cunoaştere, moarte, timp, libertate, o serie
de universuri emoţionale şi de scenarii, de alternative. Textul însoţeşte în
intimitatea morală a unui timp, evidenţiază, virtuţile şi bolile unui veac, înregistrează
repetiţiile care formează tiparele ethosului colectiv, desparte lucrurile
însemnate valoric de valorizările conjuncturale, esenţialul de neesenţial,
oglindeşte modul specific, de a trăi viaţa în complexitatea sa, în cadrul unei
culturi; drept urmare opera artistică operează „corecţii critice” 12 , integrează în
sfera valorilor bunurile culturale ale unui spaţiu, întorcând către cititor, în stare
pură, valorile preţioase ale spaţiului cultural reprezentat artistic.
Foarte necesară poate fi astăzi întoarcerea, din perspectiva teoriilor recente,
care pun în joc, imagologia 13 , ideologiile, simbolurile ca formă de limbaj
cultural, discursuri marcatoare de identitate, spre textele de estetică şi de
filozofia culturii ale lui Tudor Vianu, în care spaţiul cultural este descris, prin
creaţiile care îl ordonează, inevitabil ca un spaţiu axiologic identitar, deoarece,
acesta îşi va raporta produsul artistic la câteva constante: naţiune, epocă, cerc
de cultură şi evident, artistul individual ca agent producător al operei. 14
1.Armand Mattelart, Erik Neveu, Introduction aux cultural studies, Editions La
Decouverte, Paris, 2003.
2.Michel Foucault, Cuvintele şi lucrurile, Editura Univers, Bucureşti, 1996.
3. Samuel Huntington, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Editura
Antet, 2004.
4. Tudor Vianu în Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observaţia conştiinţei,
în Studii de filozofia culturii, Eminescu, 1982, defineşte cultura ca pe o creaţie de
valori. Spirit raţionalist, Tudor Vianu respinge înţelegerea culturilor ca cicluri închise
şi omogene în ele însele, în interiorul fiecărei culturi existând mai multe grupuri sociale,
care se află la diferite nivele de evoluţie culturală. Criticul promovează concepţia
activistă în legătură cu actul creator, ca expresie suverană a libertăţii umane. Modelul
antropologic pe care criticul îşi construieşte teoria este cel prometeic „homo faber”:
„Este zadarnic, aşadar, să ne ostenim întrebându-ne cine sîntem; este mai potrivit să
fim activi, pentru ca prin operele şi faptele noastre să vedem cine sîntem cu adevărat”
p.42. Criticul respinge în structurarea filozofică a culturii perspectiva supraistorică, şi
anume reconstituirea subconştientului creator, a eternizării unui tipar imuabil, teorie
pe care în epocă o va îmbrăţişa în aceeaşi epocă Lucian Blaga, preferând definiţia
culturii ca o creaţie de valori, accentuând stabilitatea conştiinţei umane, prin integrarea
unui sistem de valori universale.
Ex Ponto nr.3, 2010
95