Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2010
164
citit?!)... Începând din 1929 („God Velikovo Pereloma” - Anul Marii Cotituri,
al colectivizării forţate, în urma căreia au murit circa şase milioane de aşazişi
kulaci), Pilniak devine, de fapt, un mort civil. Nu trăieşte, i se permite să
trăiască. Nu este încă arestat - dar nu este nici liber. Între timp, „organele”,
care nu uită şi nu iartă nimic, îi alcătuiesc un dosar cuprinzător, completat,
surprinzător, cu documente din... Spania. Lucrurile sunt prea interesante ca
să nu fie relatate: în 1936, în Spania se declanşează războiul civil, la care
sovietele iau parte activ.
Este momentul ca Stalin să termine, o dată pentru totdeauna, cu POUM
(Partido Obrero de Unificacion Marxista), concurent temut al Partidului Comunist
Spaniol, de obedienţă stalinistă. Nu era vorba numai de eliminarea unui
competitor politic. Liderul POUM, Andres Nin, fusese secretarul particular al lui
Troţki la Moscova. Tătucul de la Kremlin nu ratează ocazia de a-l distruge pe
fidelul marelui său duşman astfel încât elemente ale NKVD îl capturează pe
Nin, îl torturează ajungând până la a- l jupui de viu, apoi fac să circule zvonul
că a fost ucis de „fascişti”. Printre hârtiile lui Nin au fost găsite scrisori ale lui
Pilniak în care apărea numele ziaristului Victor Serge troţkist. Conspiraţie
internaţională în toată regula: de la Barcelona în Urali, cum zice Şentalinski.
Pilniak a fost arestat şi i s-au aplicat „tratamentele” rezultate din luminoasa
filozofie a lui Ejov şi Beria (care „obişnuia să spună: daţi-mi pe cine vreţi şi, în
24 de ore, îl fac să recunoască faptul că e spion britanic”). Arestarea a avut
loc la 28 octombrie 1937, zi în care fiul soţilor Pilniak împlinea 3 ani, cu care
prilej vecinul, Boris Pastemak, venise să-şi felicite ... În speranţa că anchetatorii
îi vor lăsa în viaţă, arestatul „recunoaşte” tot ce se cere: că are prieteni
troţkişti, că s-a întâlnit în secret cu Andre Gide, că a spionat pentru japonezi,
că, în loc să lupte cu duşmanii revoluţiei, scria nuvele ...
Procesele-verbale de la Lubianka au păstrat numele anchetatorilor: Roizman
şi Jurbenko. Strădaniile acestora vor reuşi să-I “convingă” pe Pilniak că
ar fi participat la plănuirea unui atentat contra lui Stalin însuşi! La 20 aprilie
1937, Pilniak a fost judecat de un tribunal militar compus din faimosul Ulrich,
asesorii Zarianov şi Jdan şi secretarul Batner. Pe rechizitoriu figurează şi
semnătura lui Vîşinski, procuror general. Procesul a durat 15 ( cincisprezece)
minute. Sentinţa: moarte prin împuşcare. „Sentinţă definitivă, rară posibilitate
de recurs”. A doua zi, 21 aprilie 1937, scriitorul Boris Pilniak, de reputaţie
internaţională, cunoscut în America, Franţa, Japonia, a fost împuşcat în
ceafă, metoda clasică de ucidere a NKVD, folosită şi la Katyn. Cărţile sale
au fost retrase din librării şi biblioteci şi n-au reapărut decât în 1976, la 20
de ani de la reabilitarea din timpul lui Hruşciov. Milioane de oameni au fost
împiedicaţi, astfel, să le citească. Manuscrisele confiscate la percheziţia din
timpul arestării au fost distruse. Punctul final la romanul confiscat de NKVD
şi dispărut în tainiţele Lubiankăi, remarcă, cu amărăciune, Vitali Şentalinski,
a fost glonţul.
Destinul Poetului neconformist: groapa comună
În noaptea de 16 spre 17 mai 1934 agenţii GPU au bătut în uşa apartamentului
26 din blocul de la adresa moscovită a poetului Ossip Mandelstam:
str. Naştşokin 5. „În ajunul nefericitei nopţi, Ana Ahmatova, poetă şi prietenă
fidelă, sosi din Leningrad la Ossip Emilievici. Acesta n-avea nimic să-i ofere.
Se duse prin vecini şi veni cu prada: un ou tare. Nu avuseseră timp să-l mănânce
căci stătură de vorbă. Pâinea împărţită era de ordin spiritual. În timpul