Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

teritoriul Dobrogei de astăzi; carpii, ajunşi din urmă, sunt înfrânţi într-o serie de
lupte 53 , iar cei rămaşi în viaţă sunt făcuţi colonişti şi sunt aşezaţi pe ogoarele
provinciei 54 . Probabil de acum îşi are originea Vicus Carporum 55 ce se află în
teritoriul cetăţii Carsium 56 .
În urma acestor evenimente împăratul ia măsuri considerabile de reîntărire
a limes-ului provinciei pe această porţiune prin care populaţiile de la nord de
Dunăre îşi făceau „loc de pelerinaj“. În semn de recunoştinţă pentru asigurarea
liniştei, după atâtea raiduri în care provincia a fost devastată şi jefuită, locuitorii
oraşelor Moesiei Inferior pun în cinstea împăratului numeroase inscripţii, cum
este şi cea de la Durostorum, în care autorităţile cetăţii îşi exprimă recunoştinţa
faţă de împărat pentru că, după ce a învins-o pe Zenobia, i-a zdrobit şi pe
carpi între Carsium şi Sucidava 57 : [quot] imperator Aurelianus vicit [reginam
Ze]nobiam invinso[sque tzrannos et Carpos... inter Ca]rsium et Sucid[avam
delevit]. 58
Inscripţia, fragmentară, datează din anii 272-273 p.Chr., şi a fost pusă
cu prilejul refacerii cetăţii Durostorum în cadrul măsurilor luate de împăratul
Aurelian, ceea ce ar justifica întregirea propusă pentru ultimul rând, prin
expresia: in pristinum spendorem restituta, care înseamnă „restaurată în
vechea strălucire“. 59
Cetatea Durostorum în contextul provinciei Moesia Secunda
Odată cu urcarea pe tronul imperial al lui Diocleţian (284-305 p.Chr.) începe
epoca de sfârşit a Imperiului Roman, iar pentru partea de răsărit, începe
aşa zisa – perioadă romano-bizantină - cunoscută în istoriografia modernă
sub numele de „Perioada Dominatului” 60 – secolele IV-VI p.Chr. Pentru îndreptarea
urmărilor crizei din secolul al III-lea p.Chr., împăratul întreprinde o
serie de reforme 61 administrative, militare, financiare şi ideologice, care aveau
să prelungească dar nu să salveze viaţa statului sclavagist roman.
Diocleţian face o nouă împărţire teritorială a Imperiului în 12 dioceze, care
la rândul lor sunt împărţite în aproape 100 de provincii, reforma administrativă
s-a încheiat în anii 297-298 p.Chr. 62 Teritoriul Dobrogei a fost despărţit de
provincia Moesia Inferior şi transformat în provincie independentă sub numele
de Schytia, cu capitala la Tomis. Ea aparţinea diocezei Traciei cu alte cinci
provincii: Europa, Thracia, Haemimontus, Rhodopa şi Moesia Secunda. 63
Durostorum rămâne în provincia Moesia Secunda.
Din punct de vedere militar, noii provincii i-au fost plasate două legiuni,
recent înfiinţate de către împărat, Legio II Herculia, cu sediul la Troesmis, avea
rolul de supraveghere a părţii de vest a provinciei, iar cea de-a a doua – Legio
I Iovia, cantonată la Noviodunum, îşi exercita acţiunea de supraveghere în
partea de nord a provinciei. Efectivele legiunilor erau încă mari, reducerea
lor la câte 1000 de soldaţi se petrece abia în timpul lui Constantin cel Mare
(306-324 p.Chr.). 64
Aşadar, anul producerii acestor reforme, şi fondării noi provincii ar trebui
să fie căutat după fondarea celor două legiuni, acestea din urmă asigură un
terminus post quem, deoarece sunt unităţi care împrumută supranumele celor
doi Augusti care devin Iovius si Herculius 65 la 21 iulie 286 p.Chr. 66 Intervalul în
care au avut loc reformele administrativ-teritoriale la Dunărea de jos trebuie
să fi fost 21 iulie 286 – 1 martie 293 p.Chr. 67
Diocleţian se pare că a cunoscut foarte bine situatia limes-ului dunărean
din această parte a imperiului, înainte să se fi urcat pe tron. În ajutorul acestui
Ex Ponto nr.3, 2010
185