Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2010
la „unitatea timbrală, desfăşurată de la cea mai înaltă soprană, până la cel
mai profund bas, astfel încât, la patru voci, să se creeze senzaţia emiterii
sunetelor de către un singur organism sau instrument”. 4
În capitolul III – Valenţele omogenităţii spirituale, este prezentată importanţa
psihotehnicii în arta dirijorală, acel complex de calităţi necesare dirijorului
şi corului în procesul interpretării: capacitatea de transpunere, elasticitatea
corală, conştientizarea corală, vibraţia interioară. Orice exerciţiu cu caracter
tehnic trebuie să fie şi psiho-tehnic. Autorul subliniază valoarea semantică a
textului prezentând mai multe variante de text la piesele Fata de păstor de
Theodor Teodorescu şi Păstoriţa de Marţian Negrea.
În capitolul IV – Concepţie, stil, interpretare, Marin Constantin prezintă
necesitatea „armonizării portofoliului repertorial şi al arsenalului tehnico-interpretativ
cu cadrul geografic, istoric, artistic, componistic, dinamic şi agogic,
filtrat concomitent în planurile culturii, talentului, sensibilităţii, echilibrului şi
autenticităţii. Exemplele muzicale sunt fragmente din madrigale aparţinând
lui G. de Wert, Guillaume de Machault, John Dowland, Orlando di Lasso,
Giovanni Pierluigi da Palestrina, Alexandru Paşcanu.
Capitolul VIII – Specificul clasicismului şi modernismul autohton se adresează
cu predilecţie şcolii naţionale româneşti, conturată încă din prima
jumătate a sec. al XIX-lea. Implicaţiile de ordin tehnic şi interpretativ conduc
la o analiză riguroasă a ritmurilor parlando – rubato şi parlando – giusto, a
modurilor şi la „necesitatea profesionalismului vocal pentru păstrarea autenticităţii
şi purităţii sursei de inspiraţie populară.” Sunt prezentate exemple
din muzica compozitorilor înaintaşi: Ciprian Porumbescu, D.G.Kiriac, Tudor
Flondor, Gavriil Musicescu, Gheorghe Dima, Ion Vidu, Gheorghe Cucu, şi
compozitorilor din prima parte a sec. al XIX-lea: Paul Constantinescu, Marţian
Negrea, Mihail Jora, Sigismund Toduţă.
În capitolul X – Gândire şi limbaj în creaţia contemporană românească,
autorul abordează modurile de emisie, mijloacele de expresie corală, relaţia
cu sala, mixajul surselor sonore.
Exemplele muzicale sunt luate din lucrări de referinţă aparţinând repertoriului
coral contemporan din creaţia compozitorilor Liviu Glodeanu, Sorin
Vulcu, Anatol Vieru, Irina Odăgescu Ţuţuianu, Mihai Moldovan, Sabin Păutza,
Tiberiu Olah.
Putem afirma că această lucrare are o valoare deosebită, fiind un curs
unicat în care argumentaţia este însoţită de audiţie.
Pedagogul de marcă Marin Constantin a format în cadrul corului Madrigal
un număr mare de dirijori, aşa încât putem afirma că alături de o şcoală de
interpretare de înalt nivel, Madrigalul a constituit şi o adevărată şcoală de dirijat
coral. Printre discipolii maestrului se numără: Veronica Bojescu, Lucian Bonifaciu,
Dan Mihai Goia, Aneta Arvinte, Voicu Popescu, Octavian Georgescu.
A obţinut titlul de Doctor în filosofia muzicii corale la World University din
Tucson – S.U.A., Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică Gheorghe
Dima din Cluj, în anul 1994.
Activitatea sa dirijorală de excepţie este recunoscută şi în afara ţării. În
anul 1976, a fost ales profesor colaborator la Academia Philarmonia Romana.
În anul 1982, a fost numit profesor colaborator şi director onorific al Conservatorului
din Tolima, Columbia. În acelaşi an, a primit titlul de Membru de
onoare al Federaţiei Internaţionale a Societăţilor Muzicale din Luxemburg.
Titlul de Ambassadeur de bonne volonté de L’UNESCO i-a fost atribuit în anul
1992. Marin Constantin a primit numeroase premii: Premiul Internaţional al
178