Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Cervantes se va întreba (ca noi toţi): Oare spre ce alte şi nebănuite zări? V-a
mai exista şi o altă Dulcinee? Nu vom şti niciodată. Cum nu vom şti unde se
va afunda poetul LIS pe cărarea pierdută a volumelor viitoare: „nu înţeleg, eu
n-am reuşit decât să mă afund pe/ o cărare pierdută, luptând cu/ mărăcinii...
Aici, unde cursurile anilor au săpat în urmă râpe” (Obişnuiţi cu prostiile zilnice,
tociţi). Căutăm încă răspunsuri la întrebări: Unde se adăposteşte sufletul său?
În ce lăcaş? În ce galaxie? E un labirint şi pe acolo? Vom afla şi noi acea
„răzvrătire a dorinţelor nemărturisite” cum ne invita încă din primele pagini ale
volumului? Privind în zare... întrezărim câte ceva. Aveţi răbdare.
ANGELO MITCHIEVICI
Kalaşnikovul bine temperat
N
oua carte a lui Horia Gârbea, Fratele mai deştept al lui Kalaşnikov, (ed.
Limes, Cluj-Napoca, 2010) este unul dintre acei hibrizi, un altoi unde nu
trebuie să te surprindă că pe unele ramuri cresc gutui, pe altele prune şi
pe altele banane. De la un capăt la altul scriitorul spune un banc, un banc
reluat sub diverse forme. Există şi excepţii, dar despre ele, puţin mai târziu.
Când nu apare Bulă, sunt Iţic şi Strul, când nu sunt ei este nea Gică etc.,
şi chiar dacă niciunul dintre aceste personaje nu apare cu adevărat în
carte spiritul care le-a dat naştere este acolo. Numai că bancul este aici
articulat pe naraţiuni cunoscute şi cu registre diverse. Dacă ar fi să numim
gen(i)ul cu care răsfoieşte scriitorul literatura, acesta ar fi al parodiei aşa
cum este şi intitulată ultima povestire, Povestea unui om leneş. În afară
de faptul că are un alt deznodământ, cunoscuta poveste a lui Creangă
este intenţionat minată de spiritul hâtru şi verbiajul maliţios al autorului.
Şi aici îţi vine în minte bancul cu fabula lui La Fontaine, - Greierele şi
furnica constituia o lectură cu rol formativ în vremea copilăriei mele - unde
furnica descoperă că lenevia lucrativă a talentatului greier este răsplătită
exponenţial în raport cu munca ei temeinică dar prostească. În concluzie,
îi încredinţează greierului devenit vedetă internaţională, plecat în turneu la
Paris, un mesaj injurios-oţărât pentru La Fontaine, mesaj pe care nu-l reproduc
aici, dar pe care-l puteţi bănui. Fratele mai deştept al lui Kalaşnikov
este o carte care transformă literatura în banc, în băşcălie, precum în La
Rovine... în câmpii, mai corect spus, este un mod de a recicla o serie de
stereotipii, de locuri comune literare, cum este şi episodul din Scrisoarea
a III-a a lui Eminescu, unde Mircea, în chip de sol de pace, îl întâlneşte
pe Baiazid şi-i vorbeşte într-o fluentă română. Sigur că în liceu nimeni nu
se gândeşte să pună câteva întrebări de bun simţ: În ce limbă a avut loc
dialogul dintre cei doi strategi, dacă pare logic că Baiazid nu s-ar fi obosit
să înveţe limba română? Ce sens ar fi avut ca însuşi conducătorul unei
Ex Ponto nr.3, 2010
141