Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2010
atrăgeau prin bogăţiile lor şi prin eleganţa romană de neegalat, a fost grav
afectat în anul 242 p.Chr., ca urmare a violentelor incursiuni ale transdanubienilor
la sud de Dunăre. 43
În anul 249 p.Chr. coaliţia formată din goţi şi carpi reia atacul. Situaţia
este restabilită dotorită trupelor generalului Decius care, de astfel, a fost
proclamat şi împărat (249-251 p.Chr.). Întreaga domnie a noului împărat a
fost marcată de situaţia politico-militară de la Dunărea de Jos. Goţii care se
aflau acum sub comanda regelui lor, Kniva, vor invada imperiul prin două
părţi. Prima coloană o va lua prin şesul Munteniei, va trece Dunărea şi va
asedia lagărul de la Novae, unde se refugiase guvernatorul provinciei Moesia
Inferior, Trebonianus Gallus 44 . Nereuşind să înfrângă rezistenţa romanilor de
la Novae, Kniva în fruntea armatei sale numeroase, îşi va concentra atacul
asupra provinciei Thacia, unde împăratul Decius, în anul 251 p.Chr., este
învins şi ucis în lupta de la Abrittus 45 . După bătălie goţii trec înapoi Dunărea
pe la Transmarisca, ce se afla în teritoriul de supraveghere al legiunii a XI
Claudia. 46 Decius a fost primul împărat roman ce a căzut în luptă. A doua
coloană a goţilor a trecut Dunărea îngheţată pe la Noviodunum, pricinuind
oraşului mari distrugeri. 47
Pentru spaţiul Dunării de Jos consecinţele politice, economice şi civile ale
acestei invazii au fost deosebit de grele. Dezastrul s-a datorat disproporţiei numerice
dintre forţele romane şi cele transdanubiene, dar mai ales superiorităţii
nimicitoare a cavaleriei grele, o inovaţie de influenţă sarmatică, cu care goţii
puteau să acţioneze mai repede şi să le dea romanilor lovituri fulgerătoare.
Invadatorii erau aşa de numeroşi, încât îşi puteau permite să circule prin mijlocul
provinciei fără să le pese de trupele romane de pe limes, care închise în
castrele lor, erau silite să asiste pasiv la devastarea ţinuturilor rurale. De altfel
goţii şi aliaţii lor nici nu se oboseau să-şi piardă vremea, să ţină sub asediu
asemenea castre, ei alegeau totdeauna oraşele civile bogate ca Marcianopolis,
Nicopolis ad Istrum, Philippopolis sau Durostorum 48 .
La Durostorum, în urma săpăturilor arheologice efectuate în colţul de sudvest
al zidului de incintă al castrului, construit în prima jumătate a secolului al
doilea p.Chr., s-a constatat că acesta din urmă a suferit o gravă distrugere pe la
mijlocul secolului al III-lea p.Chr., în urma incursiunilor gotice la sud de Dunăre.
În sprijinirea ipotezei ca distrugerea zidului a fost provocată de către goţii lui
Kniva, mai este şi un alt indiciu indirect, şi anume descoperirea unui tezaur de
monede de argint în interiorul castrului lângă aşa zisa „casă a centurionului“,
care, la rândul ei, a suferit o distrugere în aceeaşi perioadă. 49 Tezaurul este
format dintr-un număr de trei sute de piese, cele mai târzii datând din vremea
lui Trebonianus Gallus 50 (251-253 p.Chr.). Tot de la jumătatea secolului al IIIlea
p.Chr. datează şi cele şapte sute cinci zeci de piese de argint, descoperite
pe întreg teritoriul canabae-lor, care împreună cu nivelele arheologice de
distrugere şi arsură din lagărul legiunii şi din aşezările civile, duc la concluzia
că Durostorumul şi teritoriul său au fost grav afectate la mijlocul secolului al
III-lea p.Chr. de incursiunile barbarilor nord dunăreni. 51
În anul 272 p.Chr. cei care străpung limes-ul Moesiei Inferioare sunt carpii,
care profitau de pe urma războiului pe care împăratul Aurelian (270-275 p.Chr.)
îl ducea în Orient, împotriva reginei Palmyrei, Zenobia 52 . Împăratul luase cu
el o bună parte din trupele de pe Dunăre. Neîntâmpinând nici o rezistenţă din
partea romanilor, carpii ajung în peninsula Balcanică cu raidurile lor de jefuire.
Aceştia auzind de apropierea împăratului aflat în fruntea armatei, care tocmai
ce obţinuse o victorie strălucită împotriva regatului Palmyrian, se retrag pe
184