Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

L.GRUIA
Dada*
D
Ex Ponto nr.3, 2010
icţionarul scriitorilor şi publiciştilor teleormăneni (Ed. Rocriss, 2005),
întocmit de Stan V.Cristea, consemnează peste 800 de nume de mânuitori ai
condeiului, născuţi sau trăitori în acest spaţiu geografic. Să reprezinte „câmpia
împădurită”, un areal aparte în geografia noastră literară? Scriitorii acestei
zone au caracteristici comune? Să ne gândim la cei mai reprezentativi: Marin
Preda, Zaharia Stancu, Gala Galaction şi Dimitrie Stelaru.
Există la aceşti scriitori o melancolie crepusculară, o atmosferă de sfârşit
a vieţii ţărăneşti tradiţionale, o sacralitate sfâşietoare şi o ploaie celestă de
himere. Să fie aceste stări determinate inconştient de câmpia împădurită a
Teleormanului?
Dacă acceptăm că spaţiul geografic/ formele de relief determină, prin
inconştientul individual şi colectiv, stilul specific (aşa cum a făcut Blaga pe
urmele lui Frobenius, inventând matricea stilistică), am putea aplica această
teorie şi la câmpia Teleormanului. Ce caracteristici spirituale ar putea induce
formele de relief în sufletele artiştilor? Muntele produce, datorită vicisitudinilor
geografice şi climatice, personalităţi puternice, dârze, neclintite, libere, solare.
Zona subcarpatică ar fi mai pitorească, mioritică, ritmurile creaţiilor artistice
urmând sinuozitatea deal-vale, analizată/ teoretizată de Blaga. Spaţiul mioritic
eminescian ar putea fi sugerat, tot după Blaga, de valurile mării, care,
prin formele lor, pot fi identificate fictiv cu imaginea unor dealuri şi văi fluide.
Bărăganul, în concepţia lui Vasile Băncilă, prin monotonia peisajului, ar crea
halucinaţii ca şi deşertul, viziuni care aparţin regimului nocturn al imaginii.
„Câmpia împădurită”, după părerea mea, ar putea realiza o sinteză între
deal/ munte şi câmpia aridă. Pădurea, specifică zonelor de deal şi munte,
produce dârzenie, cavalerism, demnitate şi o viziune solară asupra lumii.
Câmpia teleormăneană nu mai e atât de monotonă ca Bărăganul, fantezia
nocturnă e mai temperată, apocalipticul devine crepuscul. Poetul Ion Mircea
în volumul de versuri Piramida împădurită, conferă organicitate acestei forme
abstracte, cu ajutorul copacilor. La Marin Preda (modelul lui Marin Codreanu),
se pot decela cu uşurinţă aceste aspecte. Romanele şi nuvelele lui Marin
*Partea I-a (Editura Semne, Bucureşti, 2009)
148