Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

De vrei să fii în casă bărbatul
şi soţia ta să nu mişte cu altul,
hai, flăcăule, până când e vreme,
ia-ţi de grabă nevastă de la Kruşovene.
Pasiunea străinului de a trage cu puşca îl înveseleşte pe Hunter. El nu
bănuieşte – Hans năzuieşte să devină mai bun decât el, visează să devină
cel mai grozav amant şi vânător. Depune eforturi constante.
Drumul spre inima muntelui este îngust şi abrupt. Dacă cazi, nu-i salvare.
Pădurea este în culori calde. Toamna îşi aminteşte vara cea verde. În aer pluteşte
păienjeniş. Prinde tristeţea care picură. Caută un cod tainic şi poate fatal.
Probabil niciodată nu vor putea să-l ucidă pe Hunter dacă ar fi animal.
(„Hunter” este porecla Vânătorului, dată de străinii – clienţii şi prietenii lui.
Hunter – vânător, to hunt – a vâna). Este precaut pe potecile comune. Îşi
schimbă neaşteptat itinerarul. Scapă printre degete.
Rezervaţia bubuie de o veste senzaţională. Speranţe de a se afla ceva.
Ziarele sunt flămânde. Cu toate mijloacele şi cu orice preţ se luptă să supravieţuiască,
să-şi prelungească viaţa de efemeride. Când le citeşte, omul
înţelege – viaţa ne este necrolog scris de jefuitori de cadavre.
Hunter e în adâncul munţilor. Ascuns în tăcere. Vânătoarea de oameni şi
de vânat are reguli aspre. Hunter este omul riscului – de multe ori împuşcat
şi de multe ori omorât. Nu au cum să pună mâna pe el fricoşii însetaţi de
sânge. Întâi să găsească şi apoi să parcurgă până la capăt drumul lui inuman
de greu. Şi atunci să-l ajungă. Şi la urmă – să-l aţintească cu luneta lor de
distanţă lungă pentru pagina întâi. Unul cu adevărat viu printre cei sortiţi pieirii.
Asemenea exemplare sunt trofee. Capul lui le este necesar pentru pavoazare
şi dovadă – nimeni nu scapă.
Crestele muntelui se topesc în azurul orizontului. Când acestea erau goale,
Hunter a cărat cu braţele pământ şi rădăcini. Să fie pădure, să-şi căştige
pâinea cinstit.
Poţi să ucizi. Poţi şi să creezi. Eşti liber să alegi una din două? Depinde
cu ce mituieşti viitorul. Într-un asemenea timp s-a scufundat Vânătorul pentru
o clipă. Cum să-l parcurgă? Era înarmat şi periculos. Era o specie pe cale
de dispariţie.
Vânătoare de cerbi, mulţi cerbi, mistreţi, urşi, lupi, ciute, căprioare... Câte
surprize a trăit deja Hunter? Un cerb a murit în saltul său de doi metri după
ce a fost nimerit. Patru urşi au răsărit la pânda de porci sălbatici. Unul a dat
peste Wilhelm. De stres ursul s-a căcat înainte ca el să o facă. Neamţul a
tras cu puşca pe care o îmbrăţişa în somn.
Dealurile se leagănă şi depărtează orizontul ca marea. Nu e oare acesta
locul peste nouă munţi în al zecelea? Undeva acolo, în necunoscut, e un sat
cu doi locuitori. Într-o casă de piatră o ursoaică sfâşie oi. Primăvara stăpânii
muntelui sunt înnebuniţi de foame. Pasc zdravăn. Numai cu iarbă nu se rezistă.
Untura miraculoasă deja s-a topit. Ursoaica s-a trezit. Şi-a hrănit odoarele.
Un mic râu şerpuieşte. Sub pietre se ascunde păstrăvul. Deviezi apa şi
aduni. Localnicii trăiesc cumva numai cu peşte, câmpuri de cartofi şi oi. Aici
vine deseori bancherul Hans din München. A făcut fotografii copacilor, munţilor,
florilor, caselor de piatră de pe creste. Organelor vânătoreşti de inspecţie
Ex Ponto nr.3, 2010
77