Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

împărat Nero, ci, dimpotrivă, l-a copleşit cu laude şi linguşeli, nereuşind să-i
stăvilească la timp pornirile criminale. În cele din urmă – după cum se ştie -,
maestrul a devenit el însuşi victima discipolului său însetat de sânge.
Ne reţine atenţia, în mod deosebit, epistola în versuri adresată de Petrarca
poetului naţional al romanilor, autorul vestitei epopei Eneida, Publius Vergilius
Maro, considerat „splendoare-a elocinţei şi-a doua speranţă a limbii latine”
(eloquii splendor, Latiae spes altera linguae). Spre deosebire de scrisorile
menţionate mai sus, adresate lui Cicero şi lui Seneca, epistola adresată lui
Vergilius este în întregime elogioasă, fără să fie întunecată de vreun reproş,
de vreo învinuire. Chiar din primele versuri, urmaşul de peste veacuri i se
adresează astfel ilustrului său înaintaş: „Splendoare-a elocinţei şi-a doua speranţă
a limbii latine,/ Vestite Maro, pe care Mantua, ferice de-aşa o odraslă,/
Se bucură că l-a adus pe lume, ca fală a Romei prin veacuri”.
Drept încheiere, vom cita cuvintele Doamnei Mihaela Paraschiv din Notă
asupra ediţiei: „Nu-mi rămâne decât să sper că prezenta ediţie bilingvă va
fi de un real folos tuturor celor interesaţi de receptarea antichităţii în cultura
europeană, ale cărei valori şi achiziţii fundamentale se revendică, într-o formă
sau alta, de la cele clasice”.
Ex Ponto nr.3, 2010
99