Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

lecturi
AL. SĂNDULESCU
Rememorări necesare
L
iviu Grăsoiu este autorul câtorva semnificative culegeri de articole şi
mai ales al unor monografii despre poeţi, precum G.Topîrceanu, Vasile
Voiculescu, Emil Giurgiuca. Fost redactor la Radio aproape o viaţă, el
s-a aflat în permanent contact cu literatura şi în primul rând cu literatura
română. Aceasta a reprezentat pentru el actualitatea, fie că era vorba de
cronica ultimelor apariţii, fie de scriitorii clasici. În timp, el a urmărit cum
evoluează tendinţele şi gustul. Uneori capricios, el face ca atenţia să se
orienteze inegal, balanţa înclinând prea mult într-o parte, iar cealaltă să
cadă în umbră, dacă nu să fie neglijată. Liviu Grăsoiu a simţit că, de la o
vreme, într-o asemenea zonă se situează, într-o mai mică sau mai mare
măsură, literatura trecutului, spre care el înţelege să deschidă o fereastră,
ca în recentul său volum, Ferestre spre trecut (Edit. Bibliotheca, Târgovişte,
2010). Şi din cadrul ei priveşte insaţiabil înspre cei mai importanţi creatori,
când reamintindu-i printr-un aspect sau altul al operei lor, când înspre
contribuţiile critice care li s-au consacrat, păstrându-ni-i vii în memorie.
S-ar putea crede că însemnările lui Liviu Grăsoiu sunt ocazionale,
în majoritate, aniversări, comemorări. Dar el găseşte astfel un prilej la
îndemână, mai ales la radio, spre a evoca un scriitor (nu o dată, uitat).
Redactorul ţine să ne aducă aminte, chiar dacă uneori dă impresia că
repetă lucruri ştiute. Unele accente îi aparţin. Comentând Istoria literaturii
române a lui G.Călinescu, el atrage încă o dată atenţia aspra fanteziei
ştiinţifice, subliniind „unitatea organică şi subtilă a documentului precis
şi autentic cu imaginativul”: de asemeni, importanţa culturii folclorice, o
permanenţă în gândirea marelui critic.
„Ferestrele” deschise fac să-i revedem, fie şi fugitiv, pe Arghezi, Blaga
şi Barbu, pe Ion Pillat, Ion Vinea, Adrian Maniu şi Al.Philippide, Radu Gyr
şi Nichifor Crainic. Manifestând o sensibilitate pentru poezie, Liviu Grăsoiu
scrie adesea despre contribuţiile critice consacrate poeţilor şi în primul
rând lui Eminescu. Gândind tot timpul la Eminescu este unul dintre titlurile
simbolice ale textelor sale din cuprinsul „Revistei literare radio”. Corpusul
receptării îl preocupă în mod special. Apreciază ambiţioasa lucrare în mai
multe volume, iniţiată de I. Oprişan (Corpusul receptării critice a operei lui
Eminescu), precum şi cartea lui Const. Cubleşan Eminescu în reprezentări
Ex Ponto nr.3, 2010
135