Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

Georgi Grozdev
G
eorgi Grozdev (n. în 1946, Bulgaria) este scriitor, publicist, eseist şi editor
bulgar. Este absolvent al Facultăţii de jurnalism din cadrul Universităţii din
Sofia (1982). În perioada 1983-1989 a lucrat ca reporter la ziarul „Pogled”
al Uniunii jurnaliştilor bulgari.
Din 1991 lucrează la editura „Balkani”, fondată de el pentru a sluji drept
punte între culturi. „Scriitorii generează încrederea. Ocrotiţi-i pe scriitori!
Cărţile poeţilor şi scriitorilor, traduse pentru prima dată în limba bulgară,
sunt mult mai elocvente decât majoritatea ziarelor tixite de neadevăruri,
minciuni sincere sau ură. Încrederea şi minciuna se exclud reciproc...”
prezinta crezul scriitorului bulgar. Zeci de scriitori şi poeţi români (Ioan
Groşan, Adela Greceanu, Claudiu Comartin, Dan Lungu, Ana Blandiana
etc.) sunt cunoscuţi de cititorul bulgar prin revista „Balkani”.
Este distins cu Premiul pentru proza scurtă „Elin Pelin” (în 2002).
În ultimul deceniu a publicat 8 cărţi cu nuvele, eseuri şi interviuri
cu renumiţi scriitori bulgari. Romanul „Prada” (2004), este tradus în
limbile sârbă, engleză, macedoneană, greacă, croată şi germană. Nonconformist
- prin împletirea firului animalist cu mitologia, a filozofiei cu
socialul - romanul nu este doar o apariţie de vârf, ci şi o convingătoare şi
expresivă ficţiune despre ţara vecină, despre lumea fascinantă, complexă,
în continuă schimbare a postcomunismului, prezentată în hotarele reduse
ale rezervaţiei de vânătoare ca loc de trai şi de muncă, de aventură şi
spaţiu de pradă.
Prada*
„C
Ex Ponto nr.3, 2010
ine se teme de urs, nu se duce în pădure”. Hunter o salută cu proverbul pe
doamna din America. Mery e la observator. Luna îşi ascunde faţa în nori
zdrenţăroşi. Pândesc un urs.
Genunchiul ei apasă involuntar genunchiul lui Hunter. El zâmbeşte. Mery îşi
dezbracă scurta de vânătoare. E cald. Îşi rupe biletul retur pentru America. (Să
rămână aşa, chiar dacă nu-i adevărat, pentru a nu ofensa visul american).
Observatorul este din grinzi de brad bine bătute în cuie. Este căptuşit cu
vată de sticlă pentru a opri pârşii şi alte lighioane mărunte. Ei, spre deosebire de
luna sfioasă, în noaptea aceea aveau să arunce o privire în cămăruţa strâmtă.
*fragment din romanul cu acelaşi titlu
74