Nr. 3 (28) anul VIII / iulie-septembrie 2010 - ROMDIDAC

capelă. Încerci să te rogi un minut dar toată atenţia se concentrează asupra
picioarelor care par să te lase. Mai ai timp de o beremicdejun de la chioşc,
unde „plăteşti” cu legitimaţia de student şi vânzătoarea te trece zâmbitoare
pe caiet. De aici, cu Dumnezeu înainte; acelaşi cu care te mai vezi abea prin
septembrie, la restanţe.
Nebuna urlă iar. S-a săturat de cartofi, iar tu te-ai cam săturat de ea.
Nu-s bani de altceva, aşa că să se obişnuiască. Erai tare în ultimul an de
studenţie când îţi permiteai să o scoţi la o prăjitură şi un suc. Acum vrea bani
şi de întreţinere. Dacă s-a săturat de cartofi prăjiţi, să nu-şi mai cumpere
două bluze într-o lună. A încetat cu mâncarea, a început cu pereţii. Dacă nu
te zgârceai la amorsă, acum nu cădea vopseaua. Trebuie să cauţi în balcon
ceva vopsea, dacă o mai fi rămas. Dacă nu, alta nu cumperi. Lasă să cadă de
pe pereţi că oricum nu ea ţine de cald. Te gândeşti că dacă terminai facultatea
aia nenorocită poate aveai bani de vopsea. Şi de altceva în afară de cartofi.
Poate de friptură în fiecare duminică. A fost şi n-a prea fost vina ta. Ţie ţi-a
plăcut de ei, lor nu le-a prea plăcut de tine. Oricum, nu mai contează. „Dacă
dezgropi morţii, încep să miroasă” spunea un barman o dată. Îţi aminteşti ce
dexteritate avea. Tu, îţi torni mai domol un păhărel de „Polar”. Ţipetele capătă
melodicitate. Îţi răsună în cap melodii din tinereţe: „O, demon alcool,/ N-am
amintiri mi-e capul gol...”.
Ex Ponto nr.3, 2010
S
Dialog
-a schimbat câte ceva. Cel mai evident ar fi să vorbesc despre încălzirea
globală dar a devenit atât de „la modă” că mi se face greaţă. Ştii că n-am fost
niciodată la modă fără ghilimele din varii motive. Ultimul ar fi lipsa banilor.
Tocmai că nu contează. N-ai bani, îţi iei un dvd player, un credit pentru bmw,
pui termopane dacă zidurile casei chiar mai stau în picioare, telefon şmecher
şi lanţ de aur cu ghilimele. Schimbările de care vroiam să-ţi zic sunt ceva mai
puţin triviale. Mă rog... dacă e adevărat ce se aude, probabil că ştii deja asta.
Şi dacă n-ai fost atent să vezi cu ochii tăi, sigur ai auzit de pe la ştiri sau de la
oamenii ce vorbesc pe stradă. Nu mă, nu despre alegeri. Când te-a interesat
politica? Ce-i drept... nici n-ai avut aşa multe ocazii de a vota şi din cauza
vârstei, dar şi din pricina sacrilegiului politicienilor de a organiza alegeri duminica.
„Duminica e ziua Domnului” spuneai deschizând o bere.
Revenind, să te aduc la curent cu ce nu ştii... Soso (ea) a devenit o femeie
preaaa uşoară. Ştiu că ţie-ţi plăcea, dar alea erau alte vremuri. Cu ea,
cu Alex şi cu grecu ăla... Xylo parcă-l chema... mamă ce petreceri dădeam.
Eh, era şi vârsta. Apropo de Adi, s-a îngrăşat şi n-a mai dus el facultatea-n
spate, o ducea ea pe el. Toată lumea-l ştia şi toţi vroiau să scape de el. Ştii
că vorbea numai tâmpenii, şi toţi îl credeau mincinos... dar şi când s-a apucat
să le facă...
Divaghez. Poftim? A. Despre mine? Mie-mi zice lumea că beau cam
mult... da’ mâinile tremură şi de la cafea, ţigări şi oboseală. Şi stres. Cică toţi
oamenii din mediul urban suferă de stres. Chiar dacă eu stau la periferie, tot
oraş e... poate-s numa o idee mai puţin stresat. Dar şi asta ştii, că doar am
42