Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

provenite de la staţiile de epurare ale oraşelor Constanţa şi Mangalia. Evoluţia din ultimii trei ani a stăriiapelor marine, rezultată din analiza inter-relaţiilor factorilor abiotici şi principalelor grupe de organismeacvatice, arată o uşoară ameliorare, în special la nivelul bazei trofice zooplanctonice.Situaţia apelor uzateAnaliza statistică a situaţiei principalelor surse de ape uzate, în anul 2004, a relevat faptul că, faţă de unvolum total evacuat de 3.854,16 mil. m 3 /an, 2.098,71 mil. m 3 /an (54,5 %) constituie ape uzate ce trebuieepurate.Din volumul total de ape uzate necesitând epurare, cca. 28,8% au fost suficient (corespunzător) epurate,cca. 29,3% reprezintă ape uzate neepurate şi cca. 42% ape uzate au fost insuficient epurate. Prin urmare,în anul 2004, cca. 71% din apele uzate, provenite de la principalele surse de poluare, au ajuns în receptoriinaturali, în special râuri, neepurate sau insuficient epurate.Cel mai mare volum de ape uzate, inclusiv cele de răcire, a fost evacuat de unităţi din domeniile: energieelectrică şi termică (peste 49% din total); gospodărie comunală (peste 39%); prelucrări chimice (cca.4%),industria extractivă şi metalurgică, zootehnie. Marile aglomerări urbane sunt cei mai mari poluatori aiapelor de suprafaţă cu substanţe organice, suspensii, substanţe minerale, amoniu, grăsimi, cianuri, fenoli,detergenţi şi metale grele.Din numărul total de 1.359 de staţii şi instalaţii de epurare şi stocare investigate în anul 2004, 555 de staţii,reprezentând circa 40,8%, au funcţionat corespunzător, iar restul staţiilor, adică 804 reprezentând 59,2%,au funcţionat necorespunzător.Din totalul de 2.609 aglomerări umane cu peste 2000 l.e. (locuitori echivalenţi), au fost identificate 340aglomerări umane care au staţii de epurare. Ţinând cont de aspectele privind protecţia mediului şi deaşezarea sa geografică în bazinul Dunării şi Mării Negre, România a declarat întregul său teritoriu dreptzonă sensibilă, acest aspect presupunând obligaţia ca toate aglomerările umane cu mai mult de 10.000locuitori echivalenţi să fie prevăzute cu staţii de epurare cu grad avansat de epurare, respectiv treaptaterţiară.Infrastructura tehnico-edilitarăReţeaua publică de alimentare cu apă potabilă. În România, din totalul populaţiei de 21,7 mil. locuitori,beneficiază de apă potabilă din reţeaua publică 14,7 mil. persoane (68%), din care 11,3 mil. în mediulurban (98% din populaţia urbană), şi 3,4 mil. în mediul rural (33% din populaţia rurală).În prezent, dispun de sisteme centralizate de distribuţie a apei potabile 2.915 de localităţi, din care 268municipii şi oraşe (100%) şi 2.647 localităţi rurale, reprezentând cca.17% din numărul total al acestora.Reţelele de distribuţie a apei potabile au o lungime totală de 40.269 km, asigurând o echipare în mediulurban de 71% din lungimea totală a străzilor. Reţeaua de alimentare cu apă potabilă s-a extins continuu (înanul 2002 reţeaua de apă era cu 20,1% mai mare comparativ cu 1995).Cantitatea anuală de apă potabilă distribuită consumatorilor însumează cca. 1.350 mil. m 3 , din care pentruuz casnic 811 mil. m 3 . În ultimii 10 ani se constată o scădere a cantităţii totale de apă distribuită în reţeadatorată, în principal, contorizării şi reducerii activităţilor industriale.Reţeaua de canalizare. La sfârşitul anului 2004, numărul localităţilor cu instalaţii de canalizare publică erade 675. Reţeaua de canalizare are o lungime totală de 17.514 km, din care, în mediul urban 16.397 km. În108