Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

Realizarea acestei părţi componente a strategiei se va face prin implementarea unor acţiuni ce privescutilizarea durabilă a terenului agricol şi forestier, astfel încât prin continuitatea dezvoltării terenuriloragricole prin aplicarea bunelor practici agricole şi eliminarea factorilor care duc la utilizarea intensivă aterenurilor, să fie asigurată practicarea unei agriculturi durabile.Pentru realizarea acestor deziderate, trebuie avute în vedere o multitudine de probleme, de la evitareadepopulării unor zone până la evitarea dispariţiei unor specii de plante şi animale, totul însă în contextulunei abordări integrate. Aceasta pentru că în România există atât zone defavorizate, zone cu handicapurinaturale, cât şi zone care ar trebui să fie protejate în scopul conservării anumitor specii din fauna şi florasălbatică în habitatele lor naturale.Între acţiunile indicative avute în vedere se numără următoarele:- Sprijinirea financiară a fermierilor din zonele montane. Zona montană deţine o pondere ridicatăîn totalul suprafeţei ţării (33,7%), având o populaţie ce reprezintă 15,8% din totalul locuitorilor şi acărei ocupaţie de bază este legată de zootehnie şi silvicultură. Potenţialul zonei este dat demultitudinea de factori peisagistici şi naturali, precum şi de ordin cultural–istoric. Locuitorii zoneimontane se confruntă însă cu probleme legate de potenţialul agricol limitat, datorat dificultăţiicultivării şi întreţinerii culturilor şi condiţiilor climatice şi de altitudine. În acest sens, se impuneacordarea de compensaţii financiare acelor fermieri care îşi desfăşoară activitatea în astfel de zone.- Sprijinirea financiară a fermierilor din zonele cu handicap natural, altele decât cele montane,pentru a se evita o depopulare a zonelor cu terenuri sărăturate şi cu exces de umiditate şi pentru aîncuraja folosirea terenurilor agricole situate în astfel de zone.- Acordarea de plăţi compensatorii aferente programului Natura 2000. Întrucât practicareaagriculturii este îngrădită, în unele zone, de restricţii de ordin ecologic, cum ar fi necesitateaprotejării şi refacerii stării de conservare favorabilă a anumitor specii în arealul lor, protejarea şirefacerea biodiversităţii, introducerea unor areale în reţeaua ecologică pan-europeană „Natura2000”, se impune compensarea financiară a agricultorilor din aceste zone pentru cheltuielilesuplimentare generate de aceste specificităţi, contribuind astfel la stabilirea structurilor gestiuniidurabile.- Sprijinirea prin plăţi pentru agro-mediu şi bunăstarea animalelor. Un alt aspect important careinteracţionează cu problemele zonale este cel al agro-mediului şi al bunăstării animalelor, aspect ceimplică sprijinirea fermierilor în vederea utilizării terenurilor agricole prin metode care suntcompatibile cu protecţia şi îmbunătăţirea mediului, conservarea peisajului, a resurselor naturale, asolului şi diversităţii genetice. În România, datorită unor aspecte precum practicarea agriculturiiintensive (fapt ce a condus la scăderea fertilităţii solului, la reducerea diversităţii biologice şigenetice, precum şi la creşterea riscului de poluare a mediului înconjurător), este necesar cafermierii să fie sprijiniţi financiar în vederea conştientizării importanţei acestor aspecte şi practicăriiunei agriculturi ecologice, România beneficiind de un potenţial ecologic considerabil.- Acordarea de prime de împădurire a terenurilor agricole sau neagricole şi de organizare aunor sisteme agro-forestiere pe terenuri agricole. Dezvoltarea silviculturii presupune creştereacontribuţiei acesteia la îmbunătăţirea calităţii vieţii, pe baza gestionării durabile a pădurilor.Silvicultura, prin natura ei, este o activitate rurală cu beneficii directe pentru comunităţile locale prin:dezvoltarea de plantaţii, prin efectul generator de servicii conexe, prin industriile prelucrătoare, dar şiprin protecţia şi îmbogăţirea mediului. În consecinţă, această acţiune de sprijin se referă la324