Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

Şomajul BIM de lungă durată pe medii arată o incidenţă mai mare în mediul rural faţă de mediul urban, cuevoluţie crescătoare în perioada analizată, de la 47,8% în 1999 la 56,5% în 2004 în urban şi de la 34,4%în 1999 la 63,3% în 2004 în mediul rural.Rata şomajului BIM de lungă durată în rândul tinerilor înregistrează o evoluţie ascendentă, de la 11,2% în1999 la 14,3% în 2004 (fiind de 3,7 ori mai mare în 2004 faţă de categoria de vârstă 25 de ani şi peste),fiind uşor mai ridicată pentru bărbaţi (15,5%) decât pentru femei (12,5% în 2004). Pe medii de rezidenţă,rata şomajului BIM de lungă durată în rândul tinerilor a scăzut în mediul urban de la 25,3% în 1999 la18,0% în 2004 dar a crescut în mediul rural de la 5,1% în 1999 la 10,8% în 2004. Incidenţa şomajului BIMde lungă durată în rândul tinerilor înregistrează în perioada 1999-2004 o creştere ridicată de la 59,5% în1999 la 68,0% în 2004.Şomajul de lungă durată reprezintă astăzi cea mai mare parte a şomajului din România. Aceasta arată că,dacă şomajul funcţional şi de scurtă durată s-a redus datorită unei diversităţi de considerente, cel de lungădurată, persistent, a rămas aproape constant, prezentând chiar uşoare creşteri. Principala cauză apersistenţei şomajului de lungă durată este o reflectare atât a capacităţii încă reduse a economieiromâneşti de a genera un număr suficient de locuri de muncă, cât şi a unor rigidităţi ale pieţei muncii careîmpiedică realizarea în anumite cazuri a concordanţei dintre cererea şi oferta de muncă, chiar şi pe palierescăzute. Persistenţa şomajului de lungă durată şi chiar creşterea lui uşoară denotă totodată faptul căpolitica salarială axată pe creşterea salariului minim, ce a fost foarte oportună în anii 2001-2002,conducând la o îmbunătăţire a nivelului de trai al lucrătorilor cu venituri reduse, şi-a atins limitele. Astfel,raportul actual dintre salariul mediu şi cel minim descurajează generarea reală de noi locuri de muncă înfirmele din sectoarele cu valoare adăugată redusă şi medie, ce constituie motorul actual al creşteriieconomice, permiţând astfel formarea unui „nucleu dur al şomajului”, relativ greu de dislocat.Şomajul la nivel regional121086420România8,0Nord -EstRata somajului BIM pe regiuni de dezvoltare, în anul 20046,2Sud-Est9,8 9,5Sud MunteniaSud-Vest Oltenia7,5Vest8,0Nord-Vest6,5Centru9,6Bucuresti-IlfovSursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta forţei de muncă în gospodării (AMIGO), date medii anuale; datele pentru 2002,2003 şi 2004 au fost estimate pe baza rezultatelor Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din martie 2002 şi a unei noimetodologii, nefiind comparabile cu seria de date din anii precedenţiRatele regionale ale şomajului sunt încă o reflectare a structurii economice şi a unei fenomenologii atranziţiei tipice României. În consecinţă, zonele cu o economie mai dinamică (ex: Bucureşti-Ilfov) au deregulă rate mai scăzute ale şomajului, întrucât ele respectă într-o anumită măsură legităţile economice,creşterea economică fiind asociată cu o revenire pe piaţa muncii a unei părţi din forţa de muncă retrasă îninactivitate ori în activităţi de subzistenţă pe durata recesiunii, în condiţiile în care locurile de muncă nougenerate sunt relativ puţine. Regiunile mai slab dezvoltate (ex: Sud-Est) nu „maschează” şomajul deşi auîncă o largă ocupare agricolă de subzistenţă. Aceasta deformează dealtfel într-o oarecare măsurăcontribuţia efectivă a fiecărei regiuni de dezvoltare la ocuparea totală, în special în ceea ce priveşte7,5141