Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

Structura mijloacelor de transport public urban prezintă evoluţii mai complexe la nivel regional. În acestsens, cele 8 regiuni de dezvoltare din România pot fi împărţite în două categorii, în funcţie de evoluţiastructurii parcului de transport urban în perioada 1990-2003.În prima categorie sunt cuprinse regiunile Sud-Est, Vest, Nord-Vest şi Centru. Acestea sunt caracterizate,pe de-o parte de creşterea ponderii autobuzelor în totalul mijloacelor de transport, cu procente cuprinseîntre 5,5% (Regiunea Centru) şi 13% (Regiunea Sud-Est). De cealaltă parte, s-a înregistrat o scădere aponderii numărului de tramvaie cu 6-9% (Nord-Vest şi Vest) şi a troleibuzelor cu 7-9% (Sud-Est şi Centru).Cea de-a doua categorie (Nord-Est, Sud şi Sud-Vest) este caracterizată de scăderi ale ponderii număruluide autobuze (9,6% în Nord-Est) şi creşterea ponderii tramvaielor (5,8% în Sud) şi a troleibuzelor (5,3% -Nord-Est).Se remarcă astfel că, regiunile din prima categorie sunt cele în care predomină relieful deluros şi montan,majoritatea oraşelor având o topografie accidentată, fapt care determină creşterea costurilor de construcţieşi întreţinere a infrastructurii necesare funcţionării tramvaielor şi troleibuzelor. Ca urmare, se preferăautobuzele pentru realizarea transportului public urban, acestea folosind infrastructura rutieră existentă,fără a necesita infrastructuri suplimentare. În cea de-a doua categorie sunt regiuni cu mari suprafeţe plane(de câmpie), topografia oraşelor fiind astfel favorabilă infrastructurilor speciale necesare tramvaielor şitroleibuzelor, de unde şi creşterea ponderii acestor tipuri de mijloace de transport public urban.O situaţie aparte prezintă Regiunea Bucureşti-Ilfov, singura regiune cu metrou ca mijloc de transport (62,2km cale dublă în 2004). În evoluţia ponderii mijloacelor de transport este de remarcat creşterea număruluiautobuzelor cu 10,4%, al troleibuzelor cu 3,3%, în timp ce ponderea tramvaielor a scăzut cu 13,7%.Această evoluţie poate fi pusă pe seama problemelor pe care le creează infrastructura pentru tramvaie şiprezenţa acestora în traficul oricum congestionat al capitalei, precum şi costurilor ridicate de întreţinere ainfrastructurii specifice. De asemenea, pentru rezolvarea problemelor de transport public urban al Bucureşti,accentul este pus pe creşterea lungimii reţelei de metrou.Probleme cheie• Creşterea disparităţilor de dezvoltare între Regiunea Bucureşti-Ilfov şi celelalte Regiuni;• Dezvoltare neechilibrată între estul şi vestul ţării, respectiv între Regiunile Nord-Est, Sud–Est, Sud,Sud-Vest şi Regiunile Vest, Nord-Vest, Centru;• Subdezvoltarea cronică este concentrată în Regiunea Nord–Est, la graniţa cu Moldova şi în RegiuneaSud, de-a lungul Dunării;• Existenţa unor importante disparităţi intraregionale care reflectă structura mozaicală a dezvoltăriieconomice: în interiorul Regiunilor coexistă zone subdezvoltate cu zone relativ dezvoltate;• Declinul masiv al oraşelor mici şi mijlocii, îndeosebi al oraşelor mono industriale, generat derestructurarea industrială;• Grad scăzut de atractivitate a majorităţii Regiunilor;• Declinul socio-economic a numeroase centre urbane mari şi diminuarea rolului lor în dezvoltareaarealelor adiacente.213