Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

populaţie s-au înregistrat în Bacău (rata medie anuală de creştere a populaţiei în perioada 1990-2002 afost de –0,6%) şi Iaşi (-1,1%) în Regiunea Nord-Est, Braşov (-2,0) şi Sibiu (-1,6%) în Regiunea Centru,Brăila (-0,9%) şi Constanţa (-1,1%) în Regiunea Sud-Est, Timişoara (-1,1%) şi Arad (-1,4%) în RegiuneaVest, Satu-Mare (-1,3%) în Regiunea Nord-Vest.Deşi România are o reţea urbană densă, multe centre urbane având potenţial de creştere ce ar puteacontribui la o dezvoltare regională echilibrată, există puţine legături economice între centrele urbane şizonele înconjurătoare, deoarece modul lor de dezvoltare a fost conceput independent unul de altul. Maimult, în toate regiunile ţării există oraşe mici şi mijlocii monoindustriale care tind să se decupleze de laprocesul de creştere economică. De asemenea, sistemul de transport urban nu este totdeauna propiceîntăriri relaţiilor şi contractelor dintre judeţe. Ca rezultat, nici azi nu se poate spune că există o piaţăregională a forţei de muncă, ceea ce explică de ce un şoc pe piaţa muncii într-un oraş monoindustrial acondus deseori la migraţia forţei de muncă spre zonele rurale din acelaşi judeţ, unde desfăşoară oactivitate de subzistenţă. Migraţia spre alte centre urbane, de nivel superior, în cadrul aceleiaşi regiuni afost mult mai mică.Evoluţii demo-economice urbaneDupă anul 1990, restructurarea economică cu efecte asupra scăderii nivelului de trai, emigrarea populaţieifertile, abrogarea legii privind interzicerea avorturilor, retrocedarea terenurilor agricole a determinat oevoluţie demografică constant defavorabilă oraşelor României. Scăderea natalităţii, menţinerea uneimortalităţi ridicate, reorientarea fluxurilor migratorii dinspre mediul urban spre cel rural sunt procesedefinitorii în plan demografic după anul 1990.Populaţia din mediul urban la nivelul întregii ţări a avut o evoluţie descendentă după 1990 scăzând de la12.608.844 locuitori în 1990 (54,3%) la 11.600.157 în anul 2003 (53,4%).Pe categorii de mărime a oraşelor în perioada 1992-2002, dinamica populaţiei urbane evidenţiază ocreştere uşoară a populaţiei oraşelor mici şi o scădere a populaţiei tuturor celorlalte categorii de oraşe, oscădere mai accentuată înregistrându-se în cadrul oraşelor mijlocii.Reducerea numărului populaţiei a fost determinată de scăderea natalităţii în mediul urban de la 12,9‰ în1990, la 8,7‰ în 2003 şi de creşterea mortalităţii urbane de la 8,2‰ în 1990, la 9,7‰ în 2003, fenomenecare au condus la scăderea sporului natural de la 4,7‰ (1990) la –1,0‰ (2003).O altă cauză a scăderii populaţiei urbane o reprezintă schimbarea direcţiei dominante a fluxurilor migratoriipe medii. Astfel, dacă în 1992 fluxurile dominante erau pe direcţia rural–urban (39,2%), în 2003 situaţia s-aschimbat radical, fluxurile urban–rural (30,2%) fiind cele dominante.Structura fluxurilor migratorii, pe medii-(%)-1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003Rural-Urban 39,2 35,0 30,4 25,1 24,6 22,6 21,9 21,0 19,5 24,5 22,4 23,1Urban-Urban 24,3 25,3 25,6 26,1 27,4 25,0 26,0 26,5 23,7 27,5 25,8 27,3Rural-Rural 22,7 25,0 25,5 27,9 24,5 25,6 23,5 21,7 23,0 20,0 21,6 19,3Urban-Rural 13,7 14,6 18,4 20,8 23,4 26,8 28,5 30,7 33,8 27,9 30,1 30,2Sursa: Anuarul Statistic al României, 2004, INS207