Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

profesională continuă (CVTS2) 112 indică o rată de participare de numai 8% în cazul persoanelor cu loc demuncă, în timp ce investiţiile întreprinderilor în formarea profesională continuă în raport cu costul muncii aufost de 0,3% în 2002. Cel mai recent raport al ANOFM arată că ponderea şomerilor cuprinşi la cursurile deformare profesională organizate de ANOFM în totalul şomerilor nou înscrişi în anul 2004, inclusiv stocul dela începutul anului, în evidenţele agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a MunicipiuluiBucureşti a fost de 2%. Accesul la FPC este foarte redus în cazul persoanelor din mediul rural, în condiţiileîn care 36,1% din populaţia ocupată lucra în ramurile agricole în anul 2004, conform Anchetei forţei demuncă în gospodării (2005). În anul 2004 numai 1,5% din populaţia cuprinsă în grupa de vârstă 25 - 64 deani a participat la educaţie sau formare, faţă de o medie UE-25 de 10,6%, iar această situaţie plaseazăRomânia la o distanţă semnificativă faţă de obiectivul european de 12,5% pentru 2010, ceea ce impunenecesitatea intensificării eforturilor în direcţia promovării învăţării pe tot parcursul vieţii.Programele de formare profesională continuă (FPC) nu au o structură modulară şi flexibilă care săstimuleze participarea angajaţilor şi interesul angajatorilor de a promova activitatea de FPC, conducând lacreşterea adaptabilităţii forţei de muncă ocupate. Realizarea unui sistem structurat de formareprofesională implică angajamentul şi participarea activă a partenerilor sociali. Furnizorii de formareprofesională continuă sunt, în general, instituţii mici, nespecializate, care îşi adaptează rapid oferta deformare la nevoile imediate ale pieţei, dar care nu au dezvoltate mecanisme de asigurare a calităţii. ÎnRomânia au fost implementate sisteme de asigurare a calităţii în FPC, diferite pentru contextul formal şipentru cel nonformal/informal, dar mai există încă multe aspecte care trebuie să fie îmbunătăţite la nivelnaţional şi care necesită un considerabil efort financiar în viitor.Structura programelor de educaţie şi formare iniţială nu corespunde nivelului de asigurare a calităţii.Facilitarea inserţiei absolvenţilor pe piaţa muncii, îmbunătăţirea ratelor de tranziţie din învăţământulobligatoriu către cel post-obligatoriu şi reducerea ratei de abandon şcolar pot fi susţinute prin măsuri deîmbunătăţire a serviciilor de orientare şi consiliere. În sistemul de educaţie şi formare iniţială, reţeauaşi activităţile de orientare şi consiliere nu sunt suficient de dezvoltate, nu fac obiectul unui demers separatde consiliere psiho-pedagogică şi nu asigură cadrul necesar pentru definirea unor trasee personalizate deformare care să conducă la o poziţionare cât mai adecvată a tinerilor pe piaţa muncii.Mobilitatea ocupaţională pe piaţa muncii şi capacitatea încă redusă a economiei româneşti de a crea noilocuri de muncă, mai ales în ramuri cu valoare adăugată ridicată, contribuie la menţinerea unui nivel ridicatal şomajului. Promovarea spiritului şi culturii antreprenoriale, atât prin susţinerea educaţiei şi formăriiprofesionale iniţiale în obţinerea de competenţe manageriale şi antreprenoriale, cât şi prin formareaprofesională continuă care să facă din antreprenoriat o opţiune de carieră pentru toţi, constituie o soluţieimportantă pentru contrabalansarea efectelor negative ale procesului de ajustare structurală şirestructurare a industriei, generând alternative economice şi sociale şi de îmbunătăţire a statutuluieconomic al grupurilor sociale vulnerabile. Potenţialul tinerilor cercetători şi absolvenţi este nevalorificatprin iniţiativele de tip spin off sau spin out, fie datorită absenţei unor mecanisme financiare adecvate, fiedatorită absenţei culturii şi spiritului antreprenorial. Acţiunile pentru promovarea spiritului şi culturiiantreprenoriale (cu excepţia celor întreprinse în cadrul sistemului formal de educaţie) s-au concentratasupra creării unui cadru instituţional, legislativ, financiar favorabil dezvoltării IMM-urilor şi iniţiativei privateşi stimulativ pentru investiţii, în timp ce măsurile specifice vizând resursele umane au fost plasate într-unplan secundar.Piaţa muncii din România a suferit transformări semnificative în perioada 1990-2004, manifestate înspecial prin reducerea populaţiei active şi a populaţiei ocupate, pe fondul unui proces lent, dar continuu, deîmbătrânire a populaţiei. Reducerea, în anul 2004, a ratei de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă cu5,7 puncte procentuale faţă de anul 1999 a fost însoţită de modificări importante pe sectoare, domenii de112 Eurostat, Statistics in Focus, Theme 3 – 2/2002.294