Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

În ceea ce priveşte autonomia şi controlul la locul de muncă, indicatorul referitor la controlul asuprapauzelor, concediilor de odihnă şi orelor de muncă, în cele 12 ţări candidate 46% dintre lucrători nu suntliberi să-şi aleagă perioada de concediu de odihnă sau zile libere, comparativ cu 57% în UE-15, Româniasituându-se la un nivel de 55%. Indicatorii privind intensitatea muncii, factorii de ritm al muncii şiîntreruperile în timpul programului de lucru prezintă variaţii mari între ţările membre UE şi ţările candidate.În România indicatorul privind factorii de ritm înregistra una dintre cele mai scăzute valori, 53%, faţă de69% în UE-15 şi 58% - media pentru ţările candidate şi în curs de aderare, ceea ce reflectă o orientare maimare a economiilor acestora pe servicii.În ceea ce priveşte formarea profesională şi calificările, în România, indicatorul privind salariaţii care aufost incluşi în programe de formare profesională în ultimele 12 luni, înregistra un nivel de 17% faţă de 27%media celor 12 ţări candidate şi 34% media UE-15.În general, cele mai calificate categorii ocupaţionale beneficiază cel mai des de formare, principalelesectoare care organizează formare fiind intermedierea financiară, transportul şi comunicaţiile. Nu există,însă, diferenţe semnificative între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte participarea la formare. De obicei,angajaţii cu contract pe perioadă nedeterminată participă la formare mai des decât cei cu contractetemporare. În România, durata medie a formării în companii era de 3,7 ore/persoană, egală cu media celor12 ţări candidate şi mai mică decât media UE-15 de 4,4 ore/ persoană.Indicatorul privind complexitatea muncii arată în general o diferenţă mare între valorile înregistrate pentrufemei şi bărbaţi. Pentru România indicatorul se situa la 48% faţă de media celor 12 ţări candidate de 55%şi media UE-15 de 57%.Durata medie a săptămânii de lucru este foarte ridicată în România (45,9 ore), nivel apropiat de nivelulînregistrat în cele 12 ţări candidate, de 44,4 ore, dar cu mult peste media UE-15 (38,2 ore). În România,acest indicator prezenta diferenţe semnificative între femei (49,0 ore) şi bărbaţi (44,0 ore), fiind singuraţară care se confruntă cu acest tip de situaţie dintre toate cele 12 ţări candidate, unde se înregistra omedie de 45,4 ore pentru bărbaţi şi 43,3 ore pentru femei.În ceea ce priveşte programul de lucru al populaţiei ocupate şi al salariaţilor, România a înregistratdescreşteri semnificative începând cu anul 1999. Reducerea constantă a proporţiei populaţiei ocupate cuprogram parţial în perioada 1999-2003 a determinat adâncirea decalajului faţă de nivelele medii ale UE-15şi UE-25 (în 2003 procentul populaţiei ocupate cu program parţial era de 11,4%, comparativ cu 17,1% înUE-25 şi 18,6% în UE-15). Diferenţe importante faţă de UE-25 şi UE-15 se înregistrează şi în ceea cepriveşte ponderea salariaţilor cu regim de lucru temporar, în 2003 nivelul acestui indicator pentru Româniafiind de 2%, faţă de 12,9% în UE-25 şi 12,8% în UE-15.Deşi s-a produs o diversificare şi creştere a numărului contractelor de muncă cu timp parţial, a munciitemporare, sub-contractării şi programelor de muncă atipice (munca în ture sau munca de noapte),acestea constituie în prezent factori care cresc nivelul de risc, din cauza lipsei unei instruiri adecvate,problemelor psihosomatice cauzate de munca în schimburi sau cea de noapte, lipsei de conştientizare amanagerilor sau lipsei motivaţiei în cazul angajaţilor cu contracte de muncă pe durată scurtă de timp.5.2.2. Sănătatea şi securitatea la locul în muncăLegislaţia naţională stabileşte angajatorul ca unic responsabil pentru asigurarea măsurilor privindsecuritatea şi sănătatea angajaţilor la locul de muncă. Prin legislaţie s-a instituit sistemul de asigurare laaccidente de muncă şi boli profesionale, formă a protecţiei sociale, sistem care a devenit funcţional de la 1ianuarie 2005. Indicatorul privind percepţia riscului de sănătate şi siguranţă la locul de muncă situaRomânia la o valoare apropiată de media UE-15, dar inferioară mediei ţărilor candidate şi în curs de143