Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

doresc să înceapă o afacere. Cu toate acestea, ritmul rapid al schimbărilor de pe piaţa muncii în ceea cepriveşte mobilitatea forţei de muncă, apariţia de noi calificări, necesitatea dezvoltării spirituluiantreprenorial, impune o capacitate administrativă sporită a serviciului public de ocupare, pentru a facefaţă cerinţelor unei societăţi dinamice. În acest sens, este necesară îmbunătăţirea în continuare a calităţiişi eficienţei serviciilor oferite, accentul sporit asupra măsurilor active şi abordarea preventivă a şomajului,formarea personalului propriu în sensul creşterii standardelor de acordare a serviciilor de ocupare,dezvoltarea şi modernizarea centrelor de formare profesională pentru adulţi în scopul furnizării pentruşomeri de competenţe, aptitudini şi abilităţi profesionale care să le faciliteze accesul la ocupare.Fenomenul excluziunii sociale afectează grupuri sociale care sunt supuse riscului de marginalizaresocială, în cadrul grupurilor vulnerabile fiind cuprinse, în special, următoarele categorii de persoane: copiiiaflaţi în sistemul de stat de protecţie a copilului, tinerii de peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat deprotecţie a copilului, familiile cu mai mult de 2 copii şi cele monoparentale, populaţia romă, persoanele cudisabilităţi, persoanele eliberate din detenţie. Toate aceste categorii defavorizate se confruntă cunumeroase probleme legate de integrarea lor socială, determinate de discriminarea în ceea ce priveşteaccesul la educaţie şi, ulterior, pe piaţa muncii.În cazul copiilor aflaţi în sistemul de protecţie, problemele identificate vizează reintegrarea socială acopiilor străzii cu toate aspectele secundare; delicvenţa juvenilă; protecţia copilului împotriva exploatăriiprin muncă; prevenirea emigraţiei copiilor, protecţia şi repatrierea acestora. În ceea ce priveşte tinerii depeste 18 ani care părăsesc sistemul de stat de protecţie a copilului, aceştia se confruntă cu lipsa accesuluila o locuinţă şi integrare redusă pe piaţa muncii, în special datorită lipsei calificării profesionale adecvate.Segmentul populaţiei de etnie roma se confruntă cu o gamă variată de probleme cum ar fi: stoceducaţional scăzut, lipsă de calificare şi de experienţă pe piaţa muncii, insuficienta participare la economiaformală, număr mare de copii, lipsa locuinţei sau condiţii precare de locuit, lipsa actelor de identitate, starede sănătate inferioară restului populaţiei, lipsa proprietăţii asupra pământului pentru locuitorii de la ţară.Populaţia roma este victima unui adevărat cerc vicios: marginalizarea produsă de deficitul multiplu decondiţii susţine prejudecăţi şi atitudini discriminatorii care agravează excluziunea socială, afecteazăparticiparea la educaţie şi reduce semnificativ şansele integrării pe piaţa muncii.Fenomenul de incluziune şcolară a copiilor cu disabilităţi are încă dimensiuni reduse, în anul şcolar 2003-2004 circa 30% din copiii cu disabilităţi (6-18 ani) fiind integraţi în şcoli publice, deşi s-au promovat şimăsuri alternative de asigurare a accesului egal la educaţie. Numărul de persoane cu disabilităţi ocupateeste scăzut, atât din cauza ofertei de locuri de muncă care nu este în concordanţă cu calificările şi nevoilepersoanei cu disabilităţi, cât şi a slabei pregătiri şcolare şi profesionale a acestora. Se manifestă încăfenomene de discriminare la angajare pe motivul handicapului, iar accesul la mediul fizic şi la informaţieeste redus. În ce priveşte persoanele cu disabilităţi instituţionalizate, rezultatele evaluărilor evidenţiazănumărul insuficient de personal specializat şi lipsa serviciilor sociale. Persoanele cu handicap gravneinstituţionalizate sunt asistate de asistenţi personali pentru care nu există programe suficiente deperfecţionare la nivel naţional. Asigurarea accesului egal la educaţie şi creşterea gradului de incluziunesocială pentru persoanele aparţinând grupurilor vulnerabile, deja începută, trebuie continuată pentru caperformanţa pieţei muncii să aibă în viitor beneficii, şi în final să conducă la creşterea coeziunii sociale.În ceea ce priveşte familiile cu mai mult de 2 copii şi cele monoparentale, ele reprezintă o altă categorieconfruntată cu risc ridicat de sărăcie. Cu toate că scăderea sărăciei pentru familiile cu mulţi copii estevizibilă începând din 2003 (cu o diminuare de 6,1 puncte procentuale a riscului faţă de anul 2002), aceastăcategorie prezintă în continuare un risc major de marginalizare şi excludere de la beneficiile participăriidepline la viaţa economică şi socială.296