Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

prevederi legale privind proprietatea (Legea nr. 24/2005), ponderea proprietăţii private asupra pădurilor vacreşte la peste 50%. În sectorul forestier şi în cel de prelucrare a lemnului îşi desfăşoară activitatea peste240.000 de lucrători. Exporturile de lemn şi material lemnos totalizează peste 11% din exporturileRomâniei. Totodată, în prezent, peste 2 milioane de ha de terenuri agricole degradate necesită lucrări deameliorare prin împădurire. Tăierile ilegale din fondul forestier se situează încă la cote înalte. Refacereapădurilor afectate de calamităţi naturale (în special de doborâturile de vânt) şi incendii reprezintă oprioritate.Crearea perdelelor forestiere de protecţie, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de mediu pentru terenurileagricole reprezintă de asemenea o necesitate pentru perioada următoare. Conform calculelor făcute despecialişti, la nivelul ţării sunt necesare circa 670.000 ha perdele forestiere.În ceea ce priveşte sectorul piscicol, în perioada 1998-2003 producţia din pescuit a României a scăzut,astfel că, în 2003, aceasta a reprezentat 63% din producţia la nivelul anului 1998. Cauzele scăderiiproducţiei piscicole atât în apele dulci cât şi în cele marine sunt date în principal de condiţiile caracteristicestării de tranziţie la economia de piaţă (în special de lipsa investiţiilor), precum şi de supraexploatarea prinpescuit iraţional, de poluarea mediului acvatic, distrugerea habitatelor, dar şi de lipsa de material depopulare. În comparaţie cu perioada anterioară anului 1990, producţia în acvacultură înregistrată înprezent a scăzut de cinci ori datorită lipsei investiţiilor, degradării amenajării piscicole, dar şi datorităcreşterii costurilor de producţie.Astfel, aşa cum rezultă din cele de mai sus, problemele cheie cu care se confruntă agricultura,piscicultura şi spaţiul rural românesc în general sunt:- Numărul mare de ferme de subzistenţă şi semi-subzistenţă, care nu sunt viabile, cu o suprafaţă mediea exploataţiei de numai 1,7 ha;- Slaba productivitate şi calitate a producţiei agricole, determinată de lipsa resurselor financiare,utilizarea insuficientă şi ineficientă a resurselor disponibile, lipsa personalului instruit pentru practicareaunei agriculturi moderne, lipsa sau insuficienţa cunoştinţelor manageriale şi de marketing, precum şide infrastructura tehnică inadecvată (ex: la nivelul anului 2000 productivitatea muncii în agricultură erade cca. 28% din nivelul productivităţii muncii pe ansamblul economiei);- Decalajul important între importurile de produse agricole şi exportul acestora (se înregistrează înprincipal exporturi de produse cu valoare adăugată scăzută);- Inexistenţa unei reţele de piaţă organizate, producătorii agricoli fiind nevoiţi să-şi vândă singuriprodusele sau să le vândă unor « intermediari » la preţuri foarte mici, ducând astfel la un decalaj foartemare între preţurile produselor agricole brute vândute de fermieri procesatorilor şi preţul produselorfinite;- Starea precară a infrastructurii de bază;- Existenţa unor suprafeţe semnificative de teren (cca 1/5) afectate grav de factori de risc natural:inundaţii, alunecări de teren, seismicitate ridicată, deşertificare, resurse reduse de apă.Un rol important în redresarea unora dintre aceste probleme îl are implementarea Programului SAPARD înperioada de pre-aderare, ale cărui obiective generale constau în implementarea acquis-ului comunitarprivind Politica Agricolă Comună şi politicile conexe, precum şi rezolvarea problemelor prioritare specificepentru dezvoltarea durabilă a sectorului agricol şi a zonelor rurale din România.Experienţa SAPARD a creat un precedent pentru fondurile care se vor derula începând din anul 2007, princrearea unor capacităţi instituţionale atât la nivel central, cât şi la nivel regional, impunând atât o disciplinăfinanciară, cât şi promovarea conceptului de investiţii, prin participare publică şi privată.318