Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

- gradul de degradare al terenurilor agricole prin: eroziune prin apă (6,3 mil. ha), eroziune eoliană(380.549 ha), alunecări (702 mii ha), poluare chimică a solului (afectează circa 0,9 mil. ha), acesteacreând probleme pentru producţia agricolă, siguranţa locuinţelor şi infrastructurii şi calitatea apelor înzonele afectate. Consumul de îngrăşăminte chimice în România este de aproximativ 38 kg/ha, de 2,5mai mic decât consumul de îngrăşăminte chimice pe plan mondial şi de 4 ori mai mic faţă de consumulacestora în UE;- valoarea naturală a unor suprafeţe importante de terenuri agricole, care, deşi nu sunt incluse în cadrulrezervaţiilor naturale,necesită un management special pentru a putea fi conservate;- pagubele produse fermierilor de către animalele sălbatice protejate, precum şi pagubele produse defermieri habitatelor animalelor sălbatice în timpul unor procese normale de producţie.În cadrul programului SAPARD a fost acreditată Măsura 3.3 „Metode agricole de producţie proiectate săprotejeze mediul şi să menţină peisajul rural”, care are ca obiectiv principal dezvoltarea experienţeipractice pentru implementarea măsurilor agro-ambientale. În plus, au fost identificate zonele vulnerabile şipotenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi proveniţi din surse agricole şi s-a elaborat ‘’Codul de bunepractici agricole’’.8.4. Pescuitul şi pisciculturaÎn prezent, patrimoniul de interes piscicol al României, constituit din suprafeţe acoperite permanent sautemporar cu ape, este apreciat ca având o întindere de aproape 500.000 ha ape stagnante, 66.000 km apecurgătoare, râuri din zona de munte, colinară şi de şes şi 25.000 km 2 ape marine din Zona EconomicăExclusivă la Marea Neagră. Suprafeţele de ape din domeniul public sunt reprezentate de: 300.000 halacuri naturale şi bălţi; 98.000 ha lacuri de acumulare şi poldere; 47.000 km râuri din zona colinară şi deşes; 18.000 km râuri din zona montană; 1.075 km fluviu Dunăre.Conform statisticilor furnizate de MAPDR, în România există 100.000 ha amenajări piscicole structurateastfel: 84.500 ha crescătorii piscicole, 15.500 pepiniere piscicole, 25 ha păstrăvării, într-un număr total de168 de exploataţii.Structura pe specii a patrimoniului piscicol din România este dominată de cyprinide, atât de origineindigenă cât şi de origine asiatică, reprezentând 85% din total, restul fiind reprezentat de şalău, ştiucă,somn, sturioni de apă dulce (15%).În perioada 1998-2003, producţia piscicolă a României a înregistrat o scădere semnificativă, astfel că înanul 2003 ea a reprezentat doar 63% din cea a anului 1998. Capturile din Marea Neagră în perioada 1998-2003 au avut o evoluţie descendentă, minimul fiind înregistrat în anul 2003, când acestea au reprezentatdoar 36,5% faţă de 1998. Cauzele scăderii producţiei piscicole atât în apele dulci cât şi în cele marine aufost reprezentate de condiţiile caracteristice stării de tranziţie la economie de piaţă (investiţii scăzute înacest sector, atât în domeniul productiv, cât şi investiţii reduse de capital), supraexploatării prin pescuitneraţional în apele dulci cât şi marine, poluării mediului acvatic, distrugerii habitatelor şi lipsei de materialde populare.În Fişierul Navelor şi Ambarcaţiunilor de Pescuit sunt înscrise 24 de nave şi ambarcaţiuni, din care 12trawlere, în stare de funcţionare fiind doar 7, acestea fiind în proprietatea statului.În prezent există un număr de aproximativ 50 de agenţi economici care îşi desfăşoară activitatea înindustria de prelucrare, procesare a produselor piscicole şi de acvacultură. În prezent, capacitatea totalăde prelucrare şi conservare a peştelui şi a produselor din peşte este de 31.996 t/an, din care 4.324 t/an înmediul rural.185