Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

calificată. Persoanele care au un nivel de instruire scăzut înregistrează o uşoară reducere în totalulocupării (de la 36,1% în 1999 la 27,2% în 2004), persoanele în vârstă care aparţin, în general, acestui grupdin totalul populaţiei ocupate, retrăgându-se treptat de pe piaţa muncii.Din punct de vedere al nivelului de instruire al populaţiei ocupate în profil teritorial, în 2004, în regiuneaBucureşti, 28,7% dintre persoanele ocupate au nivel de instruire superior şi doar 10,3% au un nivel scăzutde instruire. În celelalte regiuni diferenţele nu sunt importante, valori extreme înregistrându-se în regiunileNord-Est (doar 8,5% dintre persoanele ocupate au un nivel superior de instruire şi 36,8% au un nivelscăzut de instruire) şi Centru (doar 18,0% au un nivel scăzut de instruire).Structura populaţiei ocupate după statutul profesionalPonderea salariaţilor în total populaţie ocupată a crescut de la 57,8% în 1999 la 65,9% în 2004, pondereanon-salariaţilor 37 scăzând cu 8,1 puncte procentuale (34,1% în 2004). În anul 2004, ponderea nonsalariaţilorbărbaţi în total populaţie ocupată de sex masculin era de 34,2%, iar cea a non-salariaţilor femeiera de 33,9%. Ponderea salariaţilor în total populaţie ocupată în mediul urban era în 2004 de 92,0%, iar înmediul rural de 95,8%. În anul 2004, ponderea non-salariaţilor în total populaţie ocupată în mediul urbanera de 8,0%, iar în mediul rural de 64,2%.O mare parte a ocupării pe cont propriu în România se concentrează în agricultură, fiind considerată caagricultură de subzistenţă şi privită ca ocupare cu venituri scăzute. Această situaţie este confirmată deevoluţia acesteia, cu un maxim înregistrat la finalul anilor `90, şi o scădere uşoară dar constantă ulterior.Contribuţia sectorului IMM la ocuparea forţei de muncăÎn intervalul 2001-2004 întreprinderile mici şi mijlocii au avut o contribuţie importantă la crearea de noilocuri de muncă, şi implicit la ocuparea forţei de muncă. Tendinţa de creştere a numărului de personal înIMM a început din anii `90, când numărul de angajaţi ai firmelor mari înregistra scăderi importante, în timpce numărul celor din IMM a evoluat de la zero până la nivelul actual, respectiv 2.349.725 la sfârşitul anului2004. Evoluţia numărului de angajaţi în IMM prezintă de-a lungul anilor 2001, 2002, 2003 şi 2004 ocreştere continuă, respectiv de +3,2%, +0,7%, +13%, +10%.Transferul de active din sectorul de stat în cel privat a jucat un rol important în procesul de tranziţie, dar oastfel de deplasare de active nu duce, în principiu, la formarea de noi locuri de muncă. De fapt, închidereaunor întreprinderi de stat, ca şi privatizarea altora a fost însoţită de dezintegrarea, pe verticală, a unorimportante ramuri de activitate şi de închiderea multor capacităţi şi concedierea angajaţilor. Au luat fiinţăîntreprinderi noi, pornind de la zero, ele reprezentând noua structură a economiei private şi creatoarele delocuri de muncă. Ritmul alert de dezvoltare al întreprinderilor mici şi mijlocii este considerat a fi dovada cănoua politică economică a redirecţionat alocarea resurselor către întreprinderile mici şi mijlocii. Acest lucrueste de preferat din cel puţin două motive: pentru că IMM sunt mai flexibile la schimbările structuralegenerate de globalizarea pieţelor şi pentru că cererea de personal este mai mare.În ceea ce priveşte situaţia pe clase de mărime a IMM, s-a înregistrat o creştere a numărului angajaţilor petoate clasele de mărime, începând din anul 2000 pentru întreprinderile mici şi cele mijlocii, şi din anul 2003la nivelul micro-întreprinderilor. Întreprinderile mijlocii sunt categoria cea mai dinamică în ceea ce priveştecrearea de locuri de muncă. Pe domenii de activitate economică, această creştere se concentrează înindustrie şi construcţii, în timp ce în domeniul serviciilor şi al agriculturii s-au manifestat creşteri mai puţinsemnificative pe parcursul acestei perioade. Numărul angajaţilor din industrie a crescut cu 5% în 200337 Patroni, lucrători pe cont propriu, lucrători familiali neremuneraţi, membrii ai unor societăţi agricole sau ai unor cooperativeneagricole.137