Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

P3. PROTECŢIA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII MEDIULUI3.1. FUNDAMENTARESituată la zona de interferenţă dintre ecosistemele Carpaţi-Dunăre şi Dunăre-Marea Neagră, România areo moştenire naturală foarte frumoasă, diversificată şi echilibrată. Bogăţiile naturale ale României au ovaloare deosebită pentru moştenirea naturală a Uniunii Europene, care se va îmbogăţi astfel cu douadintre zonele bio-geografice importante la nivel global – Delta Dunării şi Carpaţi.Cu toate acestea, mediul natural din România a fost foarte afectat înainte de anul 1990, ca urmare aprocesului de industrializare şi a dezvoltării agricole nedurabile, dublate de o lipsă de interes a sistemuluipolitic cu privire la problemele de mediu. În acea perioadă, politica industrială avea ca ţintă dezvoltareaindustriei grele şi a celei producătoare de energie, fiind, în principal, dependentă de utilizarea cărbunelui şide un consum energetic ridicat. De asemenea, producţia agricolă la scară largă era legată de utilizareaexcesivă a chimicalelor. Mai mult, legislaţia de mediu nu era luată în considerare în mod serios, la acelmoment.Ca urmare, la începutul anilor ’90, mediul înconjurător în România era serios afectat, caracterizat fiind deun nivel ridicat al emisiilor în atmosferă şi în mediul acvatic, o degradare extinsă a terenurilor, datoratădeşeurilor agricole, industriale şi municipale. Despădurirea necontrolată, atingând limite critice în uneleregiuni ale României, a contribuit, de asemenea, la impactul negativ asupra mediului.Prin transpunerea directivelor europene din domeniu, România a adoptat noi legi şi standarde privindmediul. Deşi costisitoare şi solicitantă, implementarea acestora reprezintă o schimbare radicală în politicilenaţionale şi în modul de abordare referitoare la domeniul protecţiei mediului. De asemenea, restructurareavastă în industrie şi agricultură, reducerea activităţilor de extracţie a combustibililor solizi şi de utilizare amateriilor prime au contribuit la îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu.Începând cu anul 1995, când noua legislaţie de protecţie a mediului a intrat în vigoare, România a adoptato serie de norme şi documente strategice sectoriale cu scopul de a lua în considerare principiile dezvoltăriidurabile. Aceste strategii naţionale includ, de asemenea, şi concluziile şi recomandările strategiiloreuropene de dezvoltare durabilă (Lisabona şi Göteborg) şi ale celui de-al 6-lea Program de Acţiune pentruMediu, în vederea asigurării conservării, protecţiei şi îmbunătăţirii mediului, protejării sănătăţii umane şiutilizării durabile a resurselor naturale.Pentru a contribui la dezvoltarea regiunilor mai puţin dezvoltate din România, regiuni avute în vedere depolitica de coeziune a Uniunii Europene, România încă trebuie să facă investiţii semnificative îninfrastructura de mediu, în particular în sectoarele apă, deşeuri şi calitatea aerului. De asemenea,România trebuie să investească în dezvoltarea unor sisteme eficiente de management de mediu (înspecial în sectoarele apă şi deşeuri), cu scopul de a oferi îmbunătăţi calitatea serviciilor către populaţie şide a crea un mediu de afaceri competitiv. Sisteme de management viabile sunt de asemenea necesarepentru protecţia sau valorificarea resurselor naturale.Noua dimensiune europeană impune, ca o condiţie cheie în vederea aderării la UE, o calitate mai bună amediului înconjurător. Deşi România a înregistrat un progres semnificativ din 1990, numeroase eforturi şiresurse sunt necesare în continuare pentru a atinge standardele Uniunii Europene. Pentru câteva dintredomeniile care necesită cele mai mari eforturi financiare pentru conformare şi care nu pot fi implementatepână la data aderării, s-au negociat perioade de tranziţie. Aceste domenii sunt: furnizarea de apă potabilă,construirea/reabilitarea de staţii de epurare a apelor uzate, închiderea depozitelor neconforme,managementul deşeurilor din ambalaje şi a ambalajelor, precum şi controlul poluării industriale.274