Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

Pe de altă parte, România a moştenit din perioada comunistă o capacitate de cazare turistică mare,comparativ cu alte ţări din Europa Centrala şi de Est, foste comuniste, cu realizări remarcabile în domeniulturismului, respectiv, Cehia, Croaţia, Polonia, Ungaria. Începând cu anii '60, România a dezvoltatcapacităţile de cazare turistică, în special pe litoralul Mării Negre, politica în domeniul turismuluiconcretizându-se în primul rând în realizarea unei infrastructuri tehnice şi sociale importante. Practicareaunui turism de masă a făcut însă să predomine unităţile de cazare de categorie inferioară, astfel căponderea structurilor de 1-2 stele pe litoralul românesc este de circa 72% din totalul unităţilor de cazare depe litoral.După anii ’90, evoluţia principalilor indicatori turistici reflectă traversarea a două perioade cu caracteristicidistincte pe piaţa turistică românească, ambele marcate de o instabilitate acută a cadrului instituţionalguvernamental cu rol şi atribuţii principale în elaborarea politicii şi strategiei în domeniul turismului, ceea cea determinat şi un ritm sincopat în derularea măsurilor, programelor şi proiectelor de dezvoltare pe termenmediu şi lung.Perioada 1990-2000 a fost caracterizată de o intensitate redusă a procesului de privatizare (numai 55,3%din unităţile de cazare erau proprietate privată). Dezvoltarea turismului s-a bazat în principal pe profitul dinalte afaceri reinvestit în turism. Deşi prin toate programele de guvernare de până în anul 2000 a foststatuat ca domeniu prioritar de dezvoltare, turismul s-a confruntat cu lipsa facilităţilor şi subvenţiilorguvernamentale necesare susţinerii dezvoltării precum şi subdimensionarea fondurilor alocate pentrupromovarea turistică. Urmare a acestor factori, industria turistică românească a fost caracterizată depuncte slabe majore, cum ar fi: slaba valorificare şi promovare a resurselor turistice naturale şi antropice,în special a celor specifice, pondere scăzută în PIB şi încasări valutare mici, persistenţa calităţii scăzute aserviciilor turistice, pierderea unor segmente de piaţă turistică internaţională din statele foste comuniste câtşi a unor touroperatori mari de pe piaţa internaţională, diminuarea ponderii pieţei interne inclusiv ca urmarea modificărilor intervenite în structura veniturilor familiale, promovare turistică insuficientă şi neacoperitoareatât pentru resursele turistice cât şi pentru cerere.Perioada începând cu anul 2001 este cea în care turismul românesc intră pe o pantă cu continuătendinţă ascendentă, datorită privatizării aproape integrale (cca. 92% din structurile de cazare aflate înpatrimoniul statului au fost privatizate), creşterii volumului investiţiilor de modernizare a structurilor turisticede primire şi alimentaţie privatizate şi creşterii volumului de investiţii green-field. Ca o consecinţă,finalizarea privatizării în turism a determinat creşterea cifrei de afaceri în turism.Trendul ascendent al sectorului turism după anul 2001 a fost susţinut şi de lansarea de programe naţionalede dezvoltare („Superschi în Carpaţi”, “Croaziere pe Dunăre”, „Drumul vinului” etc.), programe sociale(„Vacanţa la ţară”, „Litoralul pentru toţi”, „O săptămână de refacere în staţiunile balneare” etc.), precum şi aunor programe de formare profesională a forţei de muncă pentru turism. Dezvoltarea şi promovareaturistică se realizează, de asemenea prin cele două programe, “Dezvoltarea produselor turistice” şi“Marketing şi promovare”, finanţate din bugetul de stat la limita inferioară a necesarului.74